ANAF a transmis că va înregistra fiscal, din oficiu sau la cererea altor autorități, contribuabilii care nu și-au îndeplinit obligația legală.
ANAF și procedura de înregistrare fiscală
Practic, orice persoană fizică sau juridică care desfășoară activități economice trebuie, potrivit Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, să se înregistreze la ANAF, adică să obțină un cod de identificare fiscală (CIF) sau un CUI (cod unic de înregistrare, pentru firme).
Dacă nu o face, înseamnă că există activitate economică reală (venituri, livrări, servicii), dar nu este declarată și nu este fiscalizată. Practic, e „în afara sistemului”.
Exemple de situații:
- Persoane care vând constant haine, flori sau produse cosmetice pe internet sau la târguri fără să fie înregistrate fiscal. Veniturile sunt recurente și comerciale, dar nu apar în evidențele ANAF.
- Firme „fantomă” care operează fără înregistrare legală, emise prin entități neînregistrate sau fără depunerea actelor la Registrul Comerțului. Aceste cazuri pot fi parte din lanțuri de fraudă cu TVA (facturi fictive, „carusel”).
- Persoane fizice străine sau companii din alte state care prestează servicii în România fără înregistrare fiscală locală. De exemplu, o firmă IT din afara UE care oferă servicii în România (abonamente, consultanță) fără înregistrare la ANAF pentru TVA. Obligația există conform regulilor UE (locul prestării e România).
- Proprietari care închiriază locuințe fără să declare contractele la ANAF. Obligația legală este clară: înregistrarea contractului în termen de 30 de zile. Mulți aleg să nu o facă pentru a evita plata impozitului pe chirie (10%) și contribuția la sănătate (CASS, dacă depășește plafonul).
- Liber-profesioniști sau influenceri care obțin venituri din colaborări fără formă fiscală: reclame online, sponsorizări, consultanță, design etc. Mulți cred eronat că plățile prin platforme externe (PayPal, Revolut, Stripe) scapă de fiscalizare.
În principiu, autoritatea fiscală, fie din proprie inițiativă, fie la cererea altei autorități, atunci când identifică un contribuabil care nu s-a înregistrat fiscal, îl notifică privind obligația de înregistrare.
De aici pot apărea mai multe situații:
a) Contribuabilul își îndeplinește obligația de înregistrare fiscală;
b) Contribuabilul nu răspunde la notificare, caz în care este renotificat și invitat la autoritatea fiscală competentă;
c) Contribuabilul nu răspunde la nicio solicitare a autorității fiscale, caz în care se realizează înregistrarea fiscală din oficiu și, de aici, celelalte consecințe corelative, cum ar fi stabilirea debitelor din oficiu și proceduri de executare silită.
În acest sens, ANAF a aprobat modelul și conținutul mai multor formulare, cum ar fi:
- „Referat privind solicitarea de înregistrare fiscală, din oficiu”;
- „Notificare privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale”;
- „Invitație privind exercitarea dreptului de a fi ascultat, în cazul neprezentării la primul termen stabilit de organul fiscal în vederea audierii”;
- „Referat privind măsurile propuse ca urmare a derulării procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale”;
- „Decizie privind înregistrarea fiscală, din oficiu/la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale”;
- „Înștiințare privind încetarea procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu/la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale”.
