O scădere de o asemenea amploare constituie un şoc pentru orice piaţă, inclusiv pe termen mediu, prin implicaţiile posibile privind creşterea inflaţiei, scăderea abruptă a consumului, creşterea datoriilor restanţe către bănci etc.
În ceea ce priveşte România, inflaţia nu constituie un motiv de îngrijorare, cel puţin deocamdată, întrucât rata anuală a inflaţiei a fost de 2,04% în iunie 2012, după o scădere a preţurilor cu 0,04% faţă de luna mai; dacă deprecierea semnificativă a monedei naţionale continuă însă, influenţa asupra inflaţiei poate fi notabilă pe termen mediu, în lipsa unor măsuri macroeconomice care să tempereze efectele. Referitor la consumul intern, acesta va fi afectat dacă deprecierea leului se accentuează ca procent sau se menţine pe o perioadă mai mare de timp, constituind o frână importantă în realizarea creşterii economice prognozate pentru acest an. De altfel, este foarte probabil că prognoza PIB-ului României pe 2012 să suporte o noua reviziuire negativă din partea organismelor financiare internaţionale, întrucât turbulenţele interne se adaugă situaţiei economice Europene grele din acest an. Referitor la creditare, aceasta este deficitară în România, deşi Banca Naţională a României (BNR) a încercat stimularea sa prin măsurile luate în sensul scăderii dobânzii de politica monetară până la nivelul de 5,25%.
Menţinute pe termen mediu, devalorizarea leului, neîncrederea în evoluţia economiei României şi în stabilitatea sa politică pot conduce la scăderea semnificativă a lichidităţilor de pe piaţă, a creditelor pentru capitalul de lucru şi pentru consum, cu efecte vizibile inclusiv în anul 2013.



