Fără banii de la Comisia Europeană - procedurile birocratice comunitare fac aproape imposibilă aprobarea celei de-a doua tranşe în 2009 - şi cu o speranţă că Fondul Monetar va dovedi clemenţă şi va aproba o plată în decembrie, bugetul de stat va funcţiona în modul de avarie în următoarea perioadă. Salariile şi pensiile devin prioritate absolută - mai ales în mijlocul unei campanii electorale -, iar pentru restul plăţilor nimic nu poate fi garantat. Pe măsură ce trec zilele, este evident că nicio reducere de costuri nu mai este posibilă în acest an. Este la fel de evident că proiectul de buget pentru anul viitor nu va fi depus în Parlament decât prin utilizarea unui artificiu legal - depunerea lui ca iniţiativă a parlamentarilor PDL membri în Guvern. Nu este vorba despre niciun dezastru, din nou. Orizontul extrem de scurt luat în calcul de politicieni nu permite anticipări de genul: aproape orice măsură economică are nevoie de aproximativ şase luni pentru a produce primele efecte vizibile. Cu excepţia majorărilor de taxe indirecte, a tăierilor de salarii şi a lacătului pus pe uşă, există un interval de timp între momentul deciziei şi rezultat.
Programul Prima Casă, de exemplu, nu a atins încă nici pe departe masa critică necesară pentru a aduce ceva sesizabil la nivel macroeconomic. Măsura privind restucturarea agenţiilor va avea nevoie de câteva luni pentru a duce, de fapt, la o reducere de costuri. Fondul de contragarantare, pentru un acces mai simplu la finanţare, produce rezultate vizibile în câteva luni, adică atunci când se acumulează o masă critică necesară.
Într-adevăr, luna septembrie a adus rezultate ceva mai bune. Într-adevăr, marile economii europene dau semne de revenire - lucru benefic pentru exporturile României, destinate în proporţie de peste 75% Uniunii Europene. Dar, în absenţa politicilor publice este imposibil să vorbim acum despre revenirea economiei româneşti.
Prognozele care vorbesc despre creştere economică începând din trimestrul al doilea al anului viitor nu au niciun fundament în politica economică actuală. Fără proiect de buget, nu există nicio indicaţie privind nivelul taxării, comenzile publice, investiţiile sau consumul administraţiei. Amânarea plăţilor de la buget către companiile private întârzie proiectele de investiţii, trimite oamenii în şomaj şi contribuie la scăderea consumului privat.
Există două variante de creştere economică pe termen scurt: investiţii sau consum. În plin sezon de bugetare pentru anul 2010, mulţi dintre şefii companiilor - ca răspuns la o întrebare adresată de postul The Money Channel - nu prevăd nici angajări, nici majorări de salarii. Creditul nu mai poate susţine consumul, iar familiile învaţă acum disciplina bugetară. Aşadar, consumul nu va susţine anul viitor creşterea economică. Investiţiile private - române sau străine - nu au create condiţiile de risc şi oportunitate necesare. Investiţiile publice au rămas promisiuni.
Orice mix de politică publică ar fi necesar pentru România, condiţia este să se afle la linia de plecare, gata de start, cel mai târziu la început de ianuarie. Polonia îşi bazează creşterea - singura din Uniunea Europeană - pe o piaţă internă construită în ani. Ungaria va avea libertatea de a folosi politica fiscală pentru stimularea economiei după patru ani de reformă a bugetului. Toate reformele cer timp. Dezordinea din finanţele României va face victime colaterale un timp de acum încolo.
> Andreea Roşca este director business press în cadrul trustului Realitatea-Caţavencu. Lucrează în presa scrisă din 1992. A fost redactor-şef la săptămânalul Capital şi a condus agenţia de presă NewsIn.
