Impozitul pe profitul reinvestit şi programul Prima Casă nu au cum să producă rezultate extraordinare: primul program presupune că există un profit şi funcţionează doar pentru anumite categorii de investiţii, iar Prima Casă a dus la tranzacţionarea a mai multor case vechi. Piaţa de credite funcţionează cu frâna de mână trasă şi este de aşteptat ca rata şomajului să urce brusc spre final de an, ceea ce va crea noi probleme cu plata creditelor. Bancherii, primii care măsoară direct pulsul economiei, văd efectele grave ale blocajului de plăţi dintre companii şi au, la prima mână, informaţiile privind reducerea rulajelor în conturi. Se adaugă aici ritmul prea lent în care se aprobă dosarele pentru fonduri europene - o sursă importantă pentru companii şi autorităţi locale. În plus, odată aprobate dosarele, parte din finanţări sunt blocate, pentru că băncile nu creditează proiectele din cauza unor piedici de procedură.
Deficitul public va depăşi, probabil, nivelul de 7,3% negociat cu FMI, în parte pentru că nu toate măsurile au fost luate.
Cu toată brambureala din economie, două lucruri devin destul de limpezi: campania pentru alegerile prezidenţiale se va duce, în mare măsură, pe terenul economiei. Nu există nicio modalitate prin care discursurile politice să nu atingă situaţia gravă a economiei, politicile sociale precum reformarea sistemului de pensii sau politica de investiţii în infrastructură. Un al doilea lucru limpede este faptul că toată lumea politică, de la Guvern la Parlament şi administraţii locale, şi-a întors faţa de la realitate. Argumentele folosite în ultimele zile, legate de corectitudinea alegerilor, de negocierile politice şi de ticăloşia adversarilor sunt foarte valabile, dar reprezintă un discurs al omului politic cu vocile din capul lui. Problema este că cetăţenii acestei ţări se simt mult mai afectaţi de criza economică decât media UE şi consideră că Guvernul a făcut puţine lucruri. Conform studiului Transatlantic Trends din septembrie, 76% dintre români declară că sunt grav afectaţi de situaţia economică şi 66% cred că s-a cheltuit prea puţin pentru economie.
Pentru că este foarte târziu şi pentru că anul 2010 ar putea fi compromis în întregimea sa - în ciuda convingerilor prezidenţiale - Guvernul Boc are şansa unică de a relua rapid dialogul cu lumea reală, cu acei oameni care conduc companiile care alimentează bugetul, care conduc băncile care alimentează economia şi care, în general, finanţează atât Guvernul, cât şi greviştii, cât şi opoziţia parlamentară. Are, de asemenea, şansa unică de a putea crea, în urma acestui dialog, câteva măsuri urgente pentru economie care să-i asigure Guvernului sprijin şi României creşterea de care vorbea preşedintele. Are, de asemenea, oportunitatea de a oferi argumente reale pentru o dezbatere electorală bazată pe problemele economiei. Nu în ultimul rând, ar putea găsi o cale de dialog cu o întreagă generaţie care s-a săturat de România, dar ar vrea, totuşi, să aducă o contribuţie.
Frământările din ultimele zile au întors lumea politică spre interior, spre discursuri şi argumente lipsite de relevanţă pentru viaţa oamenilor, pentru afacerile lor şi locurile lor de muncă. O pierdere enormă de timp şi de resurse. Proiectul Guvernul Privat, demarat de Business Standard în urmă cu exact un an, înainte de alegerile parlamentare, a demonstrat că mediul economic are un mare interes, dorinţă şi disponibilitate de a contribui, gratis, la construcţia unor politici publice eficiente şi responsabile. Desigur, condiţia necesară este ca Guvernul să aibă intenţia de a acţiona şi dorinţa de a reduce ţara pe linia de plutire.
> Andreea Roşca este director Business Press în cadrul trustului Realitatea‑Caţavencu. Lucrează în presa scrisă din 1992. A fost redactor-şef la săptămânalul Capital şi a condus agenţia de presă NewsIn.
