Când Doug Engelbart şi echipa sa de la Institutul de Cercetare Stanford din California au proiectat un sistem de control pentru computer înghesuit într-o cutiuţă de lemn, cu rotiţe implantate în pântece, unul dintre cercetători l-a botezat “mouse”, scrie “The Guardian” . “Ne gândeam că atunci când va ieşi în lume va avea un nume mai respectabil. Dar nu a fost să fie”, a evocat mai târziu Engelbart.

Mouse-ul a fost prezentat pentru prima oară omenirii pe 9 decembrie 1968, în San Francisco, iar săptămâna viitoare, Doug Engelbart, acum în vârstă de 83 de ani, se va întoarce la Stanford pentru a sărbători 40 de ani de la acest eveniment.

Şi asta chiar dacă nu s-a bucurat niciodată de drepturi de autor pentru invenţia sa, brevetul său expirând chiar înainte de izbucnirea revoluţiei tehnologice care a făcut din computer şi mouse un tandem inseparabil.

În prezent însă, cutiuţa de control dă piept cu o competiţie acerbă. Laptopurile, care nu folosesc mouse-uri, sunt apreciate tot mai mult de oamenii în mişcare. Iar iPhone-ul de la Apple şi dispozitivul Wii de la Nintendo pentru sistemul de touchscreen şi senzorii de mişcare. Mai mult, HP pregăteşte un TouchSmart PC fără mouse, iar Microsoft a investit milioane de dolari în computerul Surface, gândit sub forma unei măsuţe de cafea ce răspunde la gesturile naturale ale mâinii şi la obiecte fizice.

“Mă îndoiesc că vom mai folosi mouse-ul peste 40 de ani. Vor mai rezista patru sau cinci ani, dar vor mai arăta oare ca modelele standard de acum? Începem să descoperim sisteme tot mai complexe şi mai intuitive de control, iar mouse-ul va fi lăsat în urmă”, se pronunţă analistul britanic Steve Prentice, de la Gartner Research.

Engelbart şi-a început schiţele pentru mouse în 1961, după ce a stabilit că ar putea concepe ceva mai eficient decât gadgetul standard al vremii, un light-pen (stilou cu senzori) folosit pe sistemele radar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. “Am avut o bilă grea, de navigare, asemenea unei ghiulele. Am avut câteva gadgeturi care au sfârşit în pivoţi pe care puteai să-i mişti în toate părţile. Am avut un tablou de comandă uşor pe care trebuia să-l ţii chiar lângă monitor pentru a putea fi detectat de către computer. Şi un joystick pe care îl mişcai în zig-zag pentru a încerca să controlezi lucruri”, a descris cercetătorul.

Citeşte mai departe în Cotidianul