Cabinetul ministerial de la Ministerul Transporturilor nu s-a schimbat foarte mult în ultimii patru ani, deşi la cârma sa au trecut în tot atâţia ani şapte miniştri.
Câteva diferenţe sunt însă: dacă în 2011, când la conducerea ministerului era Anca Boagiu (PD-L), pereţii biroului erau tapetaţi cu hărţile viitoarelor autostrăzi ale României, acum apar doar două hărţi: viitoarea autostradă Bucureşti-Braşov şi autostrada de centură a Capitalei, a căror soartă momentan este incertă. Iar aceasta deşi, cel puţin din punct de vedere legal, compania de drumuri nu se află în „curtea“ Ministerului Transporturilor, ci la Departamentul de Infrastructură.
„Dezvoltarea (infrastructurii de transport – n.red.) a fost la mâna (…) influenţelor de toate naturile, de la influenţe politice la influenţe economice. Acum avem un document la care indiferent cine va fi aici, va trebui să se raporteze la el şi la exigenţele pe care el le impune“, spune Ioan Rus, ministrul transporturilor, vorbind despre Master Planul General de Transport, un document pe care statul a plătit circa 2 mil. euro şi care arată priorităţile României în materie de infrastructură până în 2030, care a fost prezentat de curând, în timpul mandatului său.
El vorbeşte astfel despre lipsa de continuitate care a existat în ultimii ani în ceea ce priveşte proiectele Ministerului Transporturilor, fiecare nou ministru, schimbat odată la câteva luni, venind cu propriile idei şi viziuni privind dezvoltarea infrastructurii locale. Iar acest lucru s-a văzut în blocarea proiectelor şi în faptul că acum România are doar 644 km de autostradă, iar trenurile de călători circulă în medie cu doar 43 km/h. „Fac 6 ore până la Cluj (cu maşina – n.red.). Ar fi elegant să faci 3. Sper să apuc şi vremea când să fac 3 ore până la Cluj, pentru că sunt 400 kilometri. (…) Sper să apuc vremurile acestea ca ministru la transporturi.“
