Programul, aflat la debut, se va derula până în 2012. În acest interval, combinatul siderurgic de la Galaţi va trece printr-o serie de transformări, de la aprovizionare şi producţie până la protecţia muncii şi a mediului. Obiectivele declarate ale programului sunt, în principal, reducerea pierderilor şi a costurilor, creşterea productivităţii şi atingerea nivelului de zero accidente de muncă. Reorganizarea activităţii combinatului va fi realizată cu sprijin din partea unor experţi din Europa de Vest, au declarat pentru NewsIn surse apropiate managementului companiei.
Transformările planificate să aibă loc în sudul Moldovei sunt justificate doar parţial de criza economică mondială, deşi recesiunea a avut efecte vizibile pe piaţa oţelului, iar specialiştii prognozează evoluţii mult mai slabe în următoarele luni. O lungă listă de puncte slabe - rezultatul unei evaluări efectuate de companie - i-ar fi determinat pe oficiali de rang înalt ai ArcelorMittal să afirme că programul 2009-2012 reprezintă "ultima şansă a combinatului de la Galaţi de a se salva", potrivit surselor citate.
Pe primul plan se află utilajele depăşite, care implică investiţii uriaşe în retehnologizare, specialiştii constatând starea proastă a majorităţii echipamentelor şi lipsa excelenţei în toate uzinele de pe platformă. La acest capitol pot fi nominalizate şi problemele de logistică, identificate în special la furnale şi oţelării.
În strânsă legătură cu nivelul de echipare, calitatea produselor este, de asemenea, slabă. Concluziile evaluării arată că, în 2008, 15,5% din tabla groasă produsă la Galaţi a fost neconformă (a avut defecte, n.r.), în timp ce în alte combinate nu s-a depăşit pragul de 5%, situaţia fiind calificată drept "îngrijorătoare" de către oficialii ArcelorMittal. Raportul mai constată că, în ultimii cinci ani, unitatea din sudul Moldovei nu a înregistrat progrese, având "o evoluţie plată".
O altă problemă o constituie consumurile de gaze şi energie, care, deşi se menţin în parametri normali pentru un combinat integrat de o asemenea capacitate, sunt ridicate ca şi pondere în cheltuielile companiei. Agenda verde se numără, de asemenea, printre punctele slabe, grupul fiind nevoit să investească la Galaţi cel puţin 70 de milioane de euro în protecţia mediului până în 2014, potrivit angajamentelor asumate, au declarat sursele citate.
Nu în ultimul rând, resursa umană reprezintă o problemă care nu poate fi neglijată. Rezultatele evaluării indică deficienţe în ceea ce priveşte organizarea şi motivarea salariaţilor. Tot aici sunt nominalizate "probleme uriaşe" privind securitatea şi sănătatea în muncă.
În acest context, ArcelorMittal îşi propune să-şi îmbunătăţească performanţele de la Galaţi axându-se pe reducerea costurilor încă din etapa aprovizionării. Astfel, combinatul va încerca să-şi "vindece" dependenţa de minele din afara grupului, achiziţionând cantităţi tot mai mari de minereu şi cărbune de la subsidiarii ArcelorMittal. Pe minereu, ţinta este aprovizionarea în procent de 60% de la minele ArcelorMittal.
În producţie, multe dintre capacităţile oprite în debutul crizei nu vor mai fi pornite decât în cazul revigorării, chiar şi temporare, a comenzilor. Cel puţin în 2009, vor rămâne deschise trei sau patru baterii de cocsificare din şase, două furnale din cinci, o aglomerare din două şi o oţelărie din două. La laminoare va fi ceva mai multă activitate. Laminorul de Tablă Groasă nr. 2 va funcţiona non-stop, în timp ce Laminorul de tablă Groasă nr. 1 va fi pornit în funcţie de comenzi, o primă repornire fiind planificată pentru luna martie. Laminorul de Benzi la Cald, Laminorul de Benzi la Rece şi Laminorul de Benzi Zincate vor funcţiona după un program redus, adică acolo unde erau patru ture vor rămâne trei, iar acolo unde erau trei vor rămâne două, au arătat surse din interiorul companiei.
În aceste condiţii, prognozele pentru perioada 2009-2012 indică o producţie anuală maximă de 3 milioane de tone de oţel la Galaţi. Din 2012 până în 2014, însă, oficialii ArcelorMittal îşi propun să dubleze producţia până la 5-6 milioane de tone pe an, conform surselor citate. Anterior crizei, combinatul din sudul Moldovei raportase o producţie de 4,4 milioane de tone de oţel lichid în 2007, iar obiectivul pentru 2014 era de 7-8 milioane de tone.
Modificări similare se produc şi în agenda companiei privind forţa de muncă. Înainte de prăbuşirea cererii din piaţa oţelului, ArcelorMittal Galaţi intenţiona să ajungă la 10.000-11.000 de salariaţi până în 2014. Acum, însă, managementul i-a anunţat pe sindicalişti că obiectivul este atingerea nivelului de 10.000 de angajaţi cu doi ani mai devreme, până în 2012. De altfel, un număr mare de muncitori va părăsi combinatul în acest an, printr-o nouă schemă de plecări voluntare, deschisă din decembrie până la finele lunii martie. În jur de 1.850 din totalul de 13.600 de salariaţi s-au înscris până acum pe liste, iar 500 dintre ei au primit deja acceptul de a părăsi unitatea. Aceştia, dar şi colegii care li se vor alătura în valurile următoare de plecare (în zilele de 1 şi 15 ale fiecărei luni, n.r.), încasează plăţi compensatorii de 10.000 până la 25.000 de lei şi 6 până la 24 de salarii compensatorii, plus alte ajutoare băneşti.
Muncitorii care rămân în combinat resimt deja efectele crizei economice. După ce au fost forţaţi să intre în concediu de odihnă timp de zece zile în această perioadă, oamenii ar putea îndura noi măsuri anti-criză: concediu anticipat de zece zile în contul anului 2010, şomaj tehnic sau program de lucru de patru zile pe săptămână.
ArcelorMittal este cea mai mare companie de oţel din lume, având 330.000 de angajaţi în peste 60 de ţări. În România, compania controlează combinatele de la Hunedoara şi Galaţi, producătorii de ţevi din Roman şi Iaşi, operatorul portuar Romportmet Galaţi şi filiala locală a companiei de construcţii ArcelorMittal Construction.
NewsIn
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
