A descris-o ca pe o persoana “calificata” si “capabila” si a spus ca “ar merita sa fie nominalizata”. Obama a intors astfel complimentul facut de Clinton, intr-o alta dezbatere, cand a spus ca este onorata sa imparta scena - si lunga batalie electorala - cu el. Dupa victoriile lui Clinton din Ohio si Texas, lupta pentru nominalizare continua. Pana acum, competitia a fost ciudata si remarcabila, de la statutul initial de favorit al lui Clinton pana la disperarea dinaintea ultimelor alegeri preliminare. Privind inapoi, prestatia lui Clinton a fost impresionanta. Nu are motive sa-si ceara scuze, ba are chiar motive sa fie mandra de campania ei. Un alt candidat ar fi renuntat, dupa un umilitor loc trei in Iowa. Dar Clinton si-a dublat eforturile si a obtinut, in New Hampshire, o victorie care a luat prin surprindere chiar si propria echipa de campanie.
S-a luptat cu Obama in Carolina de Sud, unde el era favoritul clar, si si-a revenit, castigand in California, New York si New Jersey, trei dintre cele mai importante state din Super Tuesday. Dupa aceea, Obama a preluat conducerea, in timp ce Clinton a trebuit sa-si reorganizeze campania si sa-si umple vistieria de campanie printr-un imprumut personal de cinci milioane de dolari. Dar nu a renuntat niciun moment, ci si-a demonstrat duritatea nu numai pe teren, ci si in dezbateri. A facut un lucru chiar mai dificil: i-a spus sotului ei, Bill Clinton, sa lase la o parte resentimentele fata de Obama si sa-si revizuiasca declaratiile. Problema ei este insa ca alegatorii nu stiu ce se ascunde cu adevarat in spatele acestui candidat dur. In ultimele luni, acest lucru a creat o senzatie de frustrare in randul americanilor.
Incapacitatea ei de a lasa oamenii sa vada dincolo de cicatricele acumulate din cauza unui tata plin de pretentii, a unui sot infidel si a nenumarate batalii politice ar putea s-o coste chiar sansa de a deveni presedinte.
