EIOPA a transmis Comisiei Europene două proiecte de standarde tehnice pentru aplicarea, din 2027, a cadrului UE de redresare și rezoluție a asigurătorilor, vizând colegiile de rezoluție și raportările necesare planurilor de rezoluție.

Pe scurt

1. EIOPA a transmis Comisiei Europene două proiecte de standarde tehnice pentru aplicarea Directivei privind redresarea și rezoluția asigurătorilor.
2. Primul proiect stabilește modul de funcționare al colegiilor de rezoluție, care vor coordona gestionarea grupurilor de asigurări transfrontaliere.
3. Al doilea proiect stabilește procedurile, formularele și modelele standardizate prin care asigurătorii vor transmite informații pentru planurile de rezoluție.
4. Directiva IRRD devine operațională în 2027 și urmărește reducerea probabilității și impactului falimentelor din asigurări.
5. EIOPA spune că standardele caută un echilibru între nevoile autorităților de rezoluție și reducerea poverii de raportare pentru asigurători.

Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale a transmis Comisiei Europene două proiecte de standarde tehnice care sprijină punerea în aplicare a Directivei privind redresarea și rezoluția asigurătorilor, cunoscută ca IRRD. Primul set de standarde este format din standarde tehnice de reglementare privind înființarea și funcționarea colegiilor de rezoluție. Aceste colegii vor coordona și vor îndeplini sarcinile legate de rezoluția grupurilor de asigurări. Al doilea set este format din standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile și setul minim de formulare și modele standardizate pe care asigurătorii trebuie să le folosească atunci când transmit autorităților de rezoluție informațiile necesare pentru pregătirea planurilor de rezoluție. Directiva privind redresarea și rezoluția asigurătorilor urmează să devină operațională în 2027 și introduce un cadru adaptat asigurătorilor și reasigurătorilor din Europa. Cadrul pune accent pe planificare preventivă și pe gestionarea eficientă a crizelor, cu obiectivul de a menține stabilitatea sectorului european al asigurărilor și de a permite lichidarea ordonată a întreprinderilor sau grupurilor aflate în dificultate. EIOPA afirmă că IRRD va face falimentele din asigurări mai puțin probabile și va limita impactul acestora atunci când se produc, făcând gestionarea lor mai eficientă și mai puțin costisitoare. Standardele privind colegiile de rezoluție stabilesc modul în care aceste structuri vor funcționa în practică. Ele includ reguli privind cooperarea la elaborarea planurilor de rezoluție, evaluarea posibilității de rezoluție a grupurilor și abordarea obstacolelor substanțiale în calea rezoluției, atunci când acestea există. Proiectul de standarde privind colegiile de rezoluție stabilește și principii de guvernanță pentru rezoluția grupurilor transfrontaliere. Raportul final arată că aceste colegii vor avea un rol central în deciziile privind problemele transfrontaliere și vor asigura cooperarea între autoritățile membre ale colegiului, inclusiv, atunci când este cazul, cu autorități competente și de rezoluție din țări terțe. Regulile tehnice prevăd că autoritatea de rezoluție la nivel de grup trebuie să identifice membrii și observatorii colegiului de rezoluție, să mențină liste de contact actualizate și să stabilească aranjamente scrise pentru funcționarea colegiului. Aceste aranjamente trebuie să acopere guvernanța colegiului, limba de lucru, modalitățile reuniunilor, schimbul de informații, canalele de comunicare, transmiterea securizată a informațiilor, procedurile de decizie comună și condițiile de participare ale membrilor și observatorilor. Membrii colegiului de rezoluție trebuie să se reunească cel puțin o dată la doi ani. Documentele relevante trebuie transmise cu suficient timp înainte și cu cel puțin cinci zile lucrătoare înaintea unei reuniuni sau activități, iar rezultatele și deciziile trebuie documentate în scris și comunicate în termen de 15 zile lucrătoare, cu excepția cazului în care colegiul stabilește un alt termen. Proiectul detaliază și procesul de decizie comună pentru planurile de rezoluție de grup și evaluarea posibilității de rezoluție. Autoritatea de rezoluție la nivel de grup trebuie să faciliteze dialogul între autorități, să consulte membrii colegiului și să comunice deciziile finale autorităților participante și, atunci când este prevăzut, întreprinderii-mamă ultime. În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termenul prevăzut, proiectul stabilește modul în care autoritățile pot adopta decizii individuale și ce elemente trebuie incluse în acestea, inclusiv motivele dezacordului și evaluarea obstacolelor în calea rezoluției. Standardele privind colegiile de rezoluție acoperă și situațiile în care o entitate dintr-un grup este în dificultate sau riscă să intre în dificultate. În astfel de cazuri, autoritatea de rezoluție la nivel de grup trebuie să evalueze dacă este necesară o schemă de rezoluție de grup și, dacă este cazul, să pregătească proiectul schemei. Schema de rezoluție de grup trebuie să includă acțiunile de rezoluție aplicabile entităților afectate, condițiile juridice sau de reglementare care trebuie îndeplinite, calendarul și succesiunea măsurilor, împărțirea responsabilităților și, dacă este relevant, planul de finanțare, inclusiv posibila utilizare a schemelor de garantare în asigurări sau a altor mecanisme de finanțare. Al doilea set de standarde tehnice stabilește procedurile și modelele standardizate pentru informațiile pe care asigurătorii trebuie să le transmită autorităților de rezoluție. Aceste informații sunt necesare pentru elaborarea și aplicarea planurilor de rezoluție. EIOPA spune că standardele de raportare au fost pregătite ținând cont de procedurile existente de raportare Solvency II și de experiența autorităților naționale de supraveghere cu raportarea legată de rezoluție. Standardele urmăresc un echilibru între nevoile de informații ale autorităților de rezoluție și povara de raportare pentru asigurători. EIOPA precizează că vor fi cerute doar informațiile strict necesare pentru planificarea eficientă a rezoluției și care nu sunt deja disponibile în altă parte. Modelele de raportare acoperă informații de bază despre entitatea raportoare, entitățile juridice, structura acționariatului, pasivele de asigurare și non-asigurare, interconexiunile financiare intragrup, contrapărțile majore, schemele de garantare în asigurări, funcțiile critice, liniile principale de activitate, serviciile relevante și infrastructurile pieței financiare. Pentru grupuri, întreprinderea-mamă ultimă trebuie să transmită informațiile prevăzute de standarde, inclusiv date privind entitățile din grup, pasivele, interconexiunile financiare, funcțiile critice, liniile principale de activitate, serviciile relevante și infrastructurile financiare a căror întrerupere ar putea afecta funcții critice sau linii principale de activitate. Proiectul de regulament privind raportarea prevede că informațiile trebuie transmise cel puțin o dată la doi ani, în cel mult 18 săptămâni pentru întreprinderile individuale și 24 de săptămâni pentru grupuri după încheierea exercițiului financiar. Pentru prima raportare, în cazul entităților pentru care autoritatea de rezoluție decide că raportarea se face cu referire la un exercițiu financiar încheiat între 30 ianuarie și 31 decembrie 2027, termenele sunt extinse la 20 de săptămâni pentru întreprinderile individuale și 26 de săptămâni pentru grupuri. Autoritățile de rezoluție pot cere raportări mai frecvente atunci când consideră că acest lucru este necesar pentru elaborarea, revizuirea sau aplicarea planurilor de rezoluție sau în cazul unor modificări materiale. EIOPA a analizat opțiunea unei raportări anuale, dar a ales raportarea cel puțin o dată la doi ani, în linie cu ciclul de actualizare a planurilor de rezoluție. Raportul final arată că raportarea bienală este considerată opțiunea mai eficientă din punct de vedere al costurilor pentru industrie și pentru autoritățile de rezoluție. Raportul final arată și că EIOPA nu a introdus, în această etapă, raportarea granulară a pasivelor. Autoritatea a ales raportarea la nivel agregat, considerând că aceasta oferă suficiente informații pentru planificarea rezoluției și reduce povara asupra sectorului. Informații mai detaliate pot fi cerute ulterior, dacă sunt necesare pentru planul de rezoluție. EIOPA a desfășurat consultări publice pentru cele două instrumente între iulie și octombrie 2025. Pentru standardele privind raportarea, consultarea a fost lansată la 22 iulie 2025, iar un eveniment pentru stakeholderi a avut loc la 26 septembrie 2025. Opt stakeholderi au transmis feedback. Pentru standardele privind colegiile de rezoluție, consultarea a fost lansată tot la 22 iulie 2025, iar un eveniment pentru stakeholderi a avut loc la 29 septembrie 2025. Trei stakeholderi au transmis feedback. EIOPA afirmă că modificările aduse după consultare nu au schimbat abordarea generală, dar au urmărit clarificarea și simplificarea textelor. În ambele rapoarte finale, EIOPA invocă obiectivul unei reglementări mai simple și mai eficiente, precum și necesitatea reducerii poverii administrative. În cazul colegiilor de rezoluție, autoritatea a preferat o abordare mai suplă și mai orientată spre obiective, în locul unei abordări mai prescriptive. Directiva privind redresarea și rezoluția asigurătorilor a fost adoptată pentru a crea în Uniunea Europeană un cadru specific sectorului asigurărilor, separat de regimurile aplicabile băncilor, pentru gestionarea dificultăților grave ale întreprinderilor de asigurare și reasigurare. Raportul privind standardele de raportare amintește că criza financiară globală din 2008 a evidențiat nevoia unui cadru adecvat de redresare și rezoluție pentru întreprinderile de asigurare și reasigurare. IRRD introduce planificarea preventivă, evaluarea posibilității de rezoluție și instrumente pentru gestionarea ordonată a situațiilor în care asigurătorii sau grupurile de asigurări intră în dificultate. Obiectivul este protejarea stabilității sectorului, limitarea impactului asupra asiguraților și reducerea costurilor generate de falimentele din asigurări. Proiectele transmise de EIOPA urmează să fie analizate de Comisia Europeană. Regulamentele tehnice prevăzute în rapoarte ar urma să se aplice de la 30 ianuarie 2027, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intrarea lor în vigoare.