Asocierea şi accesul la finanţări ar putea revigora Agricultura

Plata la timp a subvenţiilor către fermieri, comasarea terenurilor, facilitarea accesului la programele de finanţare, schimbarea legii funcţionarului public, rezolvarea regimului proprietăţii,  un sistem coerent de informaţii, taxe rezonabile, şi nu în ultimul rând redeschiderea negocierilor cu UE pe anumite segmente ale agriculturii, acestea sunt doar câteva din măsurile pe care ar trebui să le ia viitorii guvernanţi, apreciază producătorii agricoli şi procesatorii prezenţi la masa rotundă organizată de Business Standard în cadrul proiectului Guvernul Privat.

  Trebuie să plecăm de la necesarul României pentru consumul intern, ce oportunitate avem pentru piaţa externă şi de aici să ne facem calcule în sus pe filiera de produs, creşterea animalelor şi productie, spune Ştefan Pădure, vicepreşedinte Angst.

Agricultorii afirmă că în România se face o agricultură de subzistenţă în prezent, iar de performanţă nici nu se poate vorbi în condiţiile unui număr mare de ferme de mici dimensiuni.

„Suprafeţele agricole sunt fărâmiţate, 6,8 milioane de hectare agricole fiind nelucrate. Guvernul greşeşte foarte mult pentru că de la anul vor să nu mai acorde subvenţii decât pentru producătorii agricoli care deţin până la 120 de hectare de teren agricol. Până acum se dorea comasarea terenurilor şi acum ce se întamplă? Se vor dezmembra foarte multe loturi care sunt, deja, comasate, a declarat Adrian Porumboiu, preşedintele Racova Com Agro - Pan Vaslui, unul din cei mai mari producători de cereale.

Exista şi opinii conform cărora nu ar trebui susţinută producţia micilor fermieri, pentru că nu este profitabilă, şi în plus, sumele primite de aceştia nu se întorc în niciun fel la stat.

Trebuie să facem diferenţa între agricultura care face bani şi ţăranii care produc pentru ei. Agricultura românească trebuie dezvoltată, cine are două hectare nu este un agricultor, spune Monika Puiu, director general New Holland.

Şi Veronica Toncea, director general al Fondului de Garantare al Creditului Rural, este de părere că Guvernul ar trebui să aibă ca prioritate creşterea dimensiunii fermelor, iar alocarea sumelor să se facă doar către cele performante.

O posibilă soluţie pentru eliminarea fărâmaţării terenurilor ar fi comasarea suprafeţelor şi înfiinţarea unor asocaţii ale producătorilor care să lucreze împreună terenul. Din păcate, aceştia sunt destul de reticenţi.

Greşeala noastră capitală, este lipsa asocierii. Ţăranul are oroare de cooperativă, ţara asta avea înainte peste 60% cooperativizare şi nu am avut niciun pic de minte sî păstrăm această formă de exploatare a terenului cum au facut ungurii şi bulgarii. Era foarte simplu, cu fonduri europene ajungeam la un nivel ridicat, spune Mihai Petcu, director general al Agroindustriala Pantelimon, un fernier cu o experienţă de peste 40 de ani în creşterea vacilor.

O posibilă soluţie pentru comasarea terenurilor ar putea direcţionarea sumelor strânse din colectarea impozitelor pe terenul agricol într-un fond care să fie folosit pentru stimularea concentrării suprafeţelor agricole, este de părere Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj. 

 Agricultorii se mai plâg de corupţe, de lipsa unui sistem coerent de informaţi, regimul taxelor şi lipsa de personal calificat.

Este inutil să dăm obiective sectoriale, atât timp cât sistemul este terminat. Ori facem ceva cu sistemul, ori continuăm aşa cât vom mai putea. O idee ar fi angajarea tutoror funcţionarilor publici, inclusiv pe criterii politice pe baza unui contract de management care să fie evaluaţi periodic în cadrul comisiilor de parteneriat social, spune Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România (ANAMOB), care reuneşte cei mai importanţi jucători din piaţa de profil.

Problema întârzierii plăţilor către beneficarii proiectelor europene este una dintre cele mai spinoase. Intârzierile pot ajunge şi până la şase luni, perioadă în care firmele respective pot să şi dispară de pe piaţă, spune Aurelia Vişinescu, coproprietar al firmei Domeniile Săhăteni, care a apelat la fonduri nerambursabile. Mihai Anghel afirmă că se fac diferenţe între fermierii români şi cei din ţările occidentale, care primesc subvenţiile chiar în anul de producţie, în timp ce la noi ajung cu un an întârziere. Producătorii mai susţin că trebuie luate măsuri pentru stimularea producţiei interne, iar subvenţiile să fie acordate la timp.

 Mai mult, în cazul APIA, ar trebui creat un act normativ care să stipuleze clar termenele la care trebuie făcute plăţile şi sancţiunile în caz de întârzieri, susţine Ovidiu Gheorghe, presedintele PNVV. Exista însă şi neclarităţi legate de cursul leueuro la care este stabilită valoarea contractelor de finanţare.

Dacă la un curs de 3,1 lei pentru un euro îmi este aprobat dosarul, eu plata către furnizori o fac la data facturării la 3,7 lei pentru un euro, şi dintr-un foc pierd 20%. Nu ştiu care mai este câştigul. Acesta este motivul pentru care producători importanţi au făcut investiţii în mod propriu. Ministerul Finanţelor primeşte alocare financiară în euro, mie îmi plăteşte în lei la cursul contractării. Ministerul rămâne cu acei 20% în buzunar, spune Gheorghe.

De multe ori însă actele normative actuale lasă loc de interpretare şi pot crea confuziii. In acelaşi timp, există şi o necorelare a legislaţiei româneşti cu cea din statele europene, iar un exemplu elocvent este  efectuarea de controale la producătorii de vinuri de către angajaţi ai Direcţiilor Sanitar-Veterinare, neexistând o Inspecţie Viti -Vinicolă, asa cum se întâmplă în statele UE.

Normele metodologice, hotărârile care se dau pur şi simplu lasă prea mult loc de arbitrariu la nivelul interpretării de către agentul care vine să te controleze sau îţi dă o ştampilă sau alta, spune Mihai Şepeţean, Manager Relaţii Publice al Smithffield, unul dintre cei mai mari investitori străini din România. Acesta se mai plânge şi de birocraţia greoaie din România.

O problemă este felul în care exerciţiul administrativ a funcţionat şi ne-a dat bătăi de cap datorită pur şi simplu unei funcţionări greoaie a funcţionarilor care duce la întârzieri în acordarea de autorizări, aprobări, declară Şepeţean.

Pe lista solutiilor avansate de oamenii de afaceri s-a mai numărat rezolvarea problemei proprietăţii, subvenţionarea costurilor legate de actele de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole cu suprafeţe foarte mici, aceste costuri sunt foarte mari, iar ţăranul respectiv ajunge să primească o treime din preţul terenului pentru că restul reprezintă costuri De asemenea, este necesară o evaluare a fiscalităţii în România pe baza colectării reale a fondurilor, dar şi reglementarea funcţionării pieţei cerealelor, implicarea Bursei Române de Mărfuri la tranzacţionarea certificatelor de depozit, asfel încât să fie atras sistemul bancar în finanţarea producătorilor agricoli. Veronica Toncea spune chiar că ar trebui revăzut bugetul chiar pe 2009 şi anii următori de aşa manieră încât alocarea banilor să se facă pe eficenţă şi programe prioritare, deoarce acum este o dispersie atât de mare a sumelor, încât nn se vede efectul ulterior şi eficenţa economică.