Italia deţine al patrulea cel mai mare stoc de aur, de 2.452 tone, chiar mai mult decât Franţa şi dublu decât China. Doar Statele Unite, Germania şi FMI au mai mult aur decât Italia.
Întrebarea este dacă unele ţări dintre cele care se confruntă cu probleme, precum Italia sau Franţa, vor vinde din grămada de aur pe care o deţin pentru a-şi acoperi din deficite. Unii se întreabă dacă nu cumva s-a dat startul acestui proces, potrivit autorului Brentt Arends, de la Wall Street Journal şi MarketWatch.
Valoarea aurului deţinut de Italia este de 123 miliarde dolari, de ajuns cât să acopere deficitul de 80 de miliarde de dolari.
Lingoruile de aur ale Portugaliei valorează 19 miliarde dolari, care ar acoperi deficitul de 13 miliarde dolari.
Franţa are şi ea lingouri de aur în valoare de 122 miliarde dolari, suficienţi pentru a micşora deficitul de 150 miliarde dolari.
Brentt Arends, autorul articolului, este de părere că mai devreme sau mai târziu, China va plasa o parte din rezerva de 3 trilioane de dolari în aur, singura monedă pe care nici o ţară nu o controlează. În prezent, rezervele celor mai bogate ţări vestice, cu tot cu SUA, Germania, Italia şi Olanda, sunt ţinute în aur în propoţie de 60 şi 80% .
La polul opus stă China, care nu are decât 2% din rezerve în aur. Iar când lingourile de aur întră pe mâna altora, atunci puterea trece de la conducătorii de ieri la cei de mâine. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum un secol, când o parte mare din aurul Franţei,Germaniei şi Marii Britanii a intrat pe mâna americanilor.
Pe termen scurt, acest lucru va pune presiune pe aur. Cei care deţin cele mai mari rezerve de aur au nevoie de bani cash şi ar putea să fie nevoiţi să-l vândă. În ultimele luni, mulţi oameni au fost nedumeriţi urmârind evoluţia preţului la aur, care a coborât de la începutul lui septembrie de la 1.900 dolari uncia, la mai puţin de 1.600 dolari uncia. Acest lucru s-a întâmplat chiar în timp ce o criză financiară a erupt în Europa, perioadă în care, spun analiştii, ar fi trebuit să aibă o tentinţă de creştere.
Dar sunt mai mulţi factori la mijloc. Primul ar fi că preţul la aur nu a scăzut la fel de mult cum se vede. Preţul aurului este cotat în dolari americani, monedă care în ultimele luni şi-a revenit. La începutul lui septembrie, când aurul a ajuns la un preţ de 1.900 dolari/uncie, dolarul a fost de 1,45 raportat la euro. De atunci, euro a pierdut teren în faţa dolarului şi a ajuns la 1,3 dolari. Rezultatul net? Aurul, care se comercializa la un preţ de 1.300 de euro atunci, a scăzut la 1.200 euro/uncie acum.
Al doilea factor: Sentimentul. Acum patru luni, sentimentul general era că aurul îşi va continua tendinţa de creştere. Potrivit datelor de la Commodities and Futures Trading Commission (CFTC), speculatorii şi traderii au făcut pariuri spectaculoase pe faptul că aurul va continua să crească. Această mişcare este de obicei urmată de o alunecare. Şi aşa a şi fost.
Astăzi sentimentul nu mai este acelaşi. CFTC spune că numărul pariurilor speculative s-a redus cu mai mult de o treime. Săptămâna trecută, Reuters întrebase 20 de traderi, economişti şi manageri de fonduri care au spus că se aşteaptă ca aurul să scadă sub 1.500 dolari/uncie în trimestrul următor.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
