Indiferent daca ele sunt cauza pentru haosul economic in care suntem acum sau daca au trebuit sa fie salvate cu banii contribuabililor, nu s-a pus problema integritatii institutionale a bancilor pana ieri. Ce propune grupul de lucru al UE pentru reformarea sectorului bancar condus de guvernatorul Bancii Centrale a Finlandei? Nimic mai putin decat separarea activitatilor de tranzactionare a titlurilor de stat si a produselor derivate precum si operatiuni cu hedgefonds si societati private equity de restul serviciilor traditionale oferite clientilor. Erkki Liikanen e de parere ca trebuie sa desfiintam un sistem in care "profiturile sunt private, dar pierderile publice". Speranta sa este aceea ca diviziile cu operatiuni de mare risc sa poata fi falimentate mai usor daca sunt separate de portofoliile clientilor.
Daca acest lucru este intr-adevar posibil nu poate spune nimeni cu exactitate. Cert este ca sansele par macar sa fie mai bune mai ales in contextul in care tocmai aceste divizii au stat la baza cererilor de salvare a bancilor cu bani publici pentru a evita un colaps al intregului sistem. Un faliment al diviziei de investmentbanking ar fi provocat automat o cadere a capacitatii de creditare si ar fi produs efecte imediate in economia reala, scriu cei de la RFI.ro
Nu toate bancile trebuie sa tremure in fata acestui document elaborat, printre altii, si de fostul sef al Deutsche Bank Hugo Bänziger. Separarea activitatilor ar urma sa aiba loc doar daca operatiunile cu produse riscante au o pondere semnificativa in activitatea bancii. Este posibil ca limita sa fie trasata la suma de 100 de miliarde Euro tranzactionate in titluri mobiliare. Se cere si o clarificare a contextului mai larg: Propunerea grupului Liikanen nu este nicidecum exotica. In Marea Britanie, activitatile cu clientii privati sunt deja separate de restul unitatilor, iar in SUA asa numita regula Volcker interzice bancilor tranzactionarea in nume propriu. In plus, lobby-ul sectorului financiar este extrem de puternic. SUA si Marea Britanie sunt exemple perfecte de "indulcire" a prevederilor legale in fata acestei presiuni. Comisarul Michel Barnier cunoaste aceste amanunte asa ca a catalogat raportul Liikanen drept "un bun punct de plecare".
