Atuurile României în competiţia pentru atragerea Voestalpine

România nu poate acorda nici un fel de facilităţi fiscale investitorilor austrieci de la Voestalpine, explică Petru Ianc, director general în Ministerul Economiei şi Finanţelor. "Prin Tratatul de Aderare este interzis orice ajutor de stat în sectorul siderurgic.Răspunsul la întrebare este că nu se pot acorda facilităţi speciale in sectorului siderurgic deci şi lui Voestalpine," a declarat Ianc.

Într-o situaţie similară se află şi Bulgaria ţară cu care investitorul austriac a semnat deja memorandumul de înţelegere pentru realizarea proiectului. Celelalte două ţări candidate la proiect, Turcia şi Ucraina, deşi nu au aceleaşi limitări în priviinţa acordării de facilităţi au dezavantajul restricţiilor impuse de regimului vamal cu Uniunea Europeană.

România are însă un atuu ce cântăreşte greu în alegerea ce o vor face austriecii de la Voestalpine. Este vorba de poziţionarea strategică din punct de vedere al facilităţilor de transport. Capacitatea portului Constanţa de a primi nave de mare tonaj, posibilitatea utilizării canalului Dunăre - Marea Neagră pentru exportul produselor siderurgice reprezintă avantaje determinante în analiza eficienţei unei investiţii de o astfel de anvergură, consideră Petru Ianc.

"Anual incluzind si materiile prime sunt vehiculate peste 10 milioane tone materiale si orice reducere a costurilor cu 3-4-5 dolari pe tona inseamna economii de 30-40-50 de milioane de dolari," a precizat Ianc.

O decizie privind locatia investiţiei ce va avea o capacitate de productie estimată la 5 milioane tone de oţel anual, este aşteptată din partea board-ului companiei austrice până la finele acestui an.

Guvernul român va semna cu reprezentanţii Voestalpine memorandumul de înţelegere pentru acest proiect în prima decadă a lunii octombrie. Construcţia combinatului ar însemna pe langa investiţia directă de 5 miliarde de euro, alte 3-4 miliarde de euro investite în dezvoltarea infrastructurii adiacente, inclusiv în realizarea unei centrale electrice care să asigure consumul producătorului de oţel.