»De ce se orienteaza armata romana spre tehnica militara de import, in conditiile in care industria romaneasca de aparare trage sa moara?
Acest domeniu este dictat de aceleasi ratiuni de piata ca si, spre exemplu, industria constructiei de automobile. Ca si consecinta a integrarii in NATO, armata romana are nevoie de inalta tehnologie, pe care o cumpara, in mod logic, din strainatate. Nu cred ca ar trebui sa privim problema asa.
»Atunci, care ar fi solutiile pentru revigorarea unei industrii care, inainte de 1989, ne situa in fruntea tarilor exportatoare de armament?
Problema o reprezinta integrarea industriei romanesti de aparare in industria europeana de profil. Astfel, trebuie sa cautam si sa identificam unde poate interveni industria romaneasca in lantul de productie. Nu putem sa producem un echipament finit de o anumita complexitate, dar nu trebuie sa vedem asta ca pe o problema. Trebuie sa producem subansambluri, colaborind cu marile companii europene si intrand astfel intr-o colaborare avantajoasa pentru toate partile. Apoi, dincolo de aceasta integrare, trebuie sa ne orientam si spre piete non-europene, unde gasim in continuare parteneri care formuleaza o cerere la fel de substantiala ca pe vremea lui Ceausescu. In acest context, o forma foarte practica de revigorare a acestei industrii este privatizarea cu parteneri seriosi si puternici.
»Comertul cu armament naste mereu controverse...
Este adevarat, din pacate. Industria si comertul cu tehnica militara sunt asociate de catre public cu traficul. Sunt insa doua lucruri total diferite. V-am spus: una este activitatea facuta in mod legal, respectand normele si legislatia interna si internationala si alta faptul ca un ins sparge un depozit intr-o noapte, fura niste arme, pe care le vinde apoi cine stie unde. Aceasta constituie o ilegalitate, lucru complet distinct de ceea ce este o activitate industriala si comerciala veritabila, dusa intr-un cadru reglementat.
»Cand va incepe cu adevarat aceasta privatizare despre care vorbiti?
Se afla in Camera Deputatilor un proiect de lege pentru industria de armament care contine acele elemente ce permit in viitor sa rezolvam problemele acestei ramuri. Este foarte importanta pregatirea unei strategii pentru a aduce industria de aparare in concordanta cu piata europeana si cu doua directive foarte importante la nivel continental. Ma refer la cea care vizeaza achizitiile publice in domeniul apararii si securitatii si la cea referitoare la termenii transferului de produse in cadrul Uniunii Europene.
»Sa intelegem ca soarta industriei de aparare autohtone se joaca pe terenul politicului?
Este o problema de politica a guvernului, pentru ca orice activitate industriala sau comerciala se desfasoara in cadrul trasat de guvern. Trebuie ca guvernul sa realizeze importanta unei industrii de aparare puternice. Avantajele sunt multiple, de la crearea unei clase de specialisti cu buna pregatire tehnica pana la exporturi.
»Cum imaginati o societate romaneasca profilata pe industria de aparare peste, sa zicem, 15 ani, data fiind concurenta acerba pe plan mondial?
V-am spus, producand subansambluri si fiind integrata intr-un sistem mai larg. Apoi, societatile romanesti care au operatiuni pe acest domeniu ar trebui sa lucreze in sistem dual, adica sa aiba si o productie de echipamente civile. Marile grupuri care produc echipamente cu destinatie militara au si divizii de industrie civila.
»In 1986, Romania vindea arme de un miliard de dolari si era in primele zece tari in clasamentul exportatorilor de profil. Ne vom mai situa vreodata acolo?
Nu putem face aceasta comparatie, pentru ca s-au schimbat atat cadrul politic, cat si cel legislativ. Cred insa cu toata taria ca Romania poate avea din nou o industrie de armament coerenta si profitabila, la finalul acestui proces de restructurare si redimensionare pe care aceasta il traverseaza. Este foarte important sa lasam sectorul privat sa se dezvolte pe acest profil de activitate si sa rezolve prin mecanisme de piata necesitatile beneficiarilor interni si externi. Oricum, privatizarea societatilor care produc echipamente militare nu se poate face fara corelarea la nevoile institutiilor din sistemul national de aparare si fara integrarea in structurile industriei de aparare europene.
»Cum functioneaza piata de armament? Dezvaluiti-ne particularitatile ei.
In primul rand, este foarte subiectiva. Mai concret, trebuie sa-ti placa cel de la care cumperi. De exemplu, acum, la aproape zece ani de la schimbarea regimului politic, cei care cumparau in mod traditional armament romanesc inca ne trimit cereri cu multe zerouri. E vorba de tari despre care se spune ca aveau o relatie buna cu Romania, pentru ca aveau o relatie buna cu Ceausescu. Ei bine, caracteristica pietei este aceea ca trebuie sa-ti placa cel de la care cumperi armament. Si, odata ce ai cumparat de la o anume tara, ai fost satisfacut de calitatea echipamentului sau de preturi si mai ai si anumite nostalgii, cum ar fi perioada studentiei petrecute in Romania, te indrepti tot catre acest partener traditional, chiar daca s-a schimbat regimul politic.
»In jurul contractelor de inzestrare a armatei apar mereu....
Stiu ce vreti sa intrebati! Sunt total impotriva celor care pangaresc imaginea acelor militari care decid achizitiile externe. Opinia publica suspecteaza mereu existenta unor comisioane sau a altor lucruri de culoare gri, in momentul in care se fac aceste achizitii. Aceste lucruri nu se intampla insa atat de des. Pur si simplu, este obligatoriu ca armata romana sa faca respectivele achizitii pe care nu le poate face pe plan intern. Eu am o vorba: nunta fara cearta, moarte fara banuiala si achizitie de echipament militar fara controverse nu exista.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
