Ţările est-europene înregistrează, chiar şi după şase ani de la izbucnirea ultimei crize financiare mondiale, ritmuri de creştere economică sub potenţial, iar proiectele de infrastructură sunt practic o gură de oxigen pentru economiile din regiune, sufocate de lipsa investiţiilor private şi a consumului.
Gradul de dezvoltare a infrastructurii în Europa Centrală şi de Est diferă semnificativ de la o ţară la alta, dar caracteristica comună a acestora este că toate se află sub nivelul ţărilor dezvoltate din vestul continentului, din moment ce întreaga regiune s-a confruntat timp de câteva decenii cu investiţii reduse în acest sector. Investiţiile în infrastructură s-au dezgheţat mai ales în ultimii zece ani, odată cu extinderea spre Est a UE, ceea ce a deschis accesul ţărilor din regiune la fonduri nerambursabile.
