Managerul incantat de conditiile luxoase ale vacantei sale nu stie insa ca va plati "scump" acest beneficiu. In faza de negociere, firmele promit multe lucruri frumoase, dar nu se achita intru totul de promisiunile facute. Intr-un fel ti se zugraveste situatia cand te afli la interviul cu angajatorul si altfel descoperi ca stau lucrurile dupa ce ai patruns in acel mediu.
Ceea ce nu ti se spune este ca vei avea parte de un stres zilnic mult mai mare decat te-ai asteptat. Ca fluctuatia mare de personal din firma te va face sa duci in spate si responsabilitatile altora. Ca persoanele din subordinea ta nu sunt suficient de bine pregatite ca sa te scuteasca de a supraveghea continuu ce se intampla. Ca vei ajunge sa-ti doresti vacanta ca pe un "colac de salvare".
Economia romaneasca a intrat de cativa ani intr-un regim de trepidatie care nu ne mai lasa sa respiram. Ca in orice piata emergenta, totul se petrece in mare viteza, dezvoltarile afacerilor din aproape toate industriile sunt spectaculoase. Pe masura ce creste competitivitatea si deficitul de oameni se accentueaza, suntem fortati sa "producem" tot mai mult.
Uitam adesea ca avem nevoie de un bun echilibru intre munca si viata personala. Foarte putini dintre noi isi permit sa plece in concedii mai lungi de-o saptamana, maximum doua si nici atunci nu ne deconectam cu totul de munca de birou. Responsabilitatile ne urmaresc si pe plaja - tinem in permanenta telefoanele deschise, iar cand nu o facem, suntem prinsi in grija a ceea ce ne asteapta la intoarcere. Nu ne mai ducem in concediu ca sa vedem lucruri noi, interesante, ci ca sa stam intinsi fara sa facem nimic. Nu mai vrem sa auzim de nimic... "Exotismul" concediului nostru nu este dat de locatia extravaganta, ci de dorinta disperata de a fugi de stresul cotidian.
