Săptămâna groazei de pe Wall Street, demarată cu prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers, şi-a adjudecat victimele la nivel de top în rândul instituţiilor financiare din SUA. AIG, gigantul din domeniul asigurărilor, a fost pur şi simplu dărâmat de divizia de investiţii şi “a dat fuga” la guvernul american pentru o “perfuzie” de 85 mld. dolari. Merrill Lynch este preluată, în aceeaşi zi fatidică de 15, de către Bank of America, pentru 50 mld. dolari. Morgan Stanley şi Goldman Sachs, singurele bănci de investiţii care rămăseseră în picioare după prima undă de şoc, ajung la mâna investitorilor cu cash şi interes pentru risc, după ce trecuseră la statutul de bănci comerciale. Mişcarea avea în substrat posibilitatea de a accesa banii Federal Reserve. Şi seceta de bani abia începea.
Haosul lovea, în acelaşi timp, şi Londra cu aceeaşi furie: britanicii intrau în vrie pe 18 septembrie, când Lloyds TSB a preluat HBOS, pentru 22,2 mld. dolari. Peste Ocean, Morgan Stanley demara discuţii de fuziune cu Wachovia. Preşedintele american ieşea la raport, pentru a explica sumele colosale injectate de guvern pentru a frâna criza, cifre niciodată auzite până atunci la nivel global. Zile mai târziu, acelaşi guvern închidea Washington Mutual, acel Wa-Mu care promisese fiecărui american accesul la o casă proprie. Sună cunoscut, nu?
Marea Britanie injecta, în acelaşi timp, 55 mld. lire sterline în sistemul bancar. Economiile din întreaga lume au luat cu asalt instituţiile ce puteau astâmpăra nevoia acută de lichidităţi din sisteme. Defazată şi la bine, şi la rău, ca majoritatea economiilor emergente, România a simţit mirosul dezastrului în urmă cu doar câteva luni.
Nota de plată pentru jocul bancherilor: în SUA a început cu 700 mld. dolari de la guvern. În România? 20 mld. euro. Plus dobânzi.
Citește și:
