Aveti un tablou?

Imaginati-va cvartetul de jazz Wynton Marsalis cantand pe Wembley, Stade de France sau Giants Stadium din New Jersey – cu o multime de efecte „dry-ice“ gotice, artificii, amplificare la scara industriala, difuzoare de 12 metri, iar in fata un public de 50.000 de persoane tipand, fluturand telefoanele mobile si brichetele aprinse. Forma de arta – jazzul in acest caz – ar parea nelalocul ei, coplesita si poate chiar afectata de un astfel de mediu sonor, exagerat si strident. Asta s-a intamplat cu arta contemporana. Ceea ce era pana nu demult echivalentul unui trompetist, pianist, basist si tobosar ce cantau intr-un club intim in fata unui public caruia chiar ii placea ce auzea, a devenit o imitatie grotesca de heavy metal pentru mase.MILIOANE PER MUZEU.

Citeste mai mult