Masura este una surprinzatoare dat fiind ca un anunt de politica monetara nu era asteptat inainte de data de 6 noiembrie. Acumularea dificultatilor cu care se confrunta bancile islandeze si deprecierea accelerata a monedei nationale a obligat insa Banca centrala sa actioneze.

Pana in prezent, dobanda de referinta practicata de Sedlabanki era de 15,5 procente, cea mai ridicata din Europa, in conditiile in care Islanda se confrunta cu o inflatie puternica. Ultima data cand Banca centrala a Islandei, care si-a fixat drept obiectiv mentinerea inflatiei la 2,5 procente, a majorat dobanda de referinta a fost in luna aprilie 2008.

Islanda a devenit prima tara membra a NATO care cere ajutorul Rusiei dupa ce criza financiara internationala a condus la colapsul primelor trei banci ale tarii, Kaupthing Bank hf, Landsbanki Island hf si Glitnir Bank. Islanda a solicitat deja asistenta Fondului Monetar International pentru a o ajuta sa faca fata unei crize care a paralizat sistemul financiar si a adus economia in pragul colapsului. Este pentru prima data dupa 1976 cand o tara din emisfera occidentala solicita asistenta FMI.

Autoritatea de reglementare a pietelor financiare din Islanda a comunicat preluarea controlului asupra celei mai mari banci a tarii, Kaupthing, aceasta fiind a treia astfel de preluare anuntata in mai putin de o saptamana in ideea de a salva de la faliment sistemul bancar. Odata cu aceasta nationalizare, toate cele trei mari banci din Islanda (Kaupthing, Landsbanki si Glitnir) se afla sub controlul statului. Landsbanki, a doua banca din Islanda, a fost nationalizata pe 7 octombrie de statul islandez, la o saptamana dupa ce guvernul de la Reykjavik a platit 600 milioane de euro pentru o participatie de 75% din actiunile Glitnir Bank, a treia banca islandeza.

Parlamentul islandez a adoptat o lege de urgenta care ofera Autoritatii de reglementare din sectorul financiar o serie de puteri speciale de a interveni in operatiunile unei banci si chiar a forta fuziunea unor banci. In plus Autoritatea va putea ordona bancilor sa vanda activele pe care le detin in strainatate sau sa-si reduca prezenta peste hotare, astfel incat statul islandez sa le poata sprijini la nevoie.