Băncile Europei, pe marginea gropii. Ce e de făcut?

Când te uiți la un film de groază, atunci când cineva se hotărăște să facă un drum prin pădure, noaptea târziu, știi că se va întâmpla ceva rău. În lumea finan­ciară, echivalentul aces­tei situații este un șef de bancă ce insistă să afirme că instituția pe care o conduce este totalmente solidă.

Liste cu necazuri. Bancherii europeni spun de mai multe săptămâni că lucrurile sunt în regulă, chiar dacă expunerea lor pe țările îndatorate din zona euro le strangulează accesul la finanțări. Cantitatea de bani trimisă la Banca Centrală Europeană (BCE) a atins cel mai înalt nivel din ultimele 15 luni pentru că băncile se abțin să se împrumute una pe cealaltă. Frica de contagiune a infectat acum și Statele Unite.

Băncile americane au condus indicele S&P 500 până în teritoriul oficial al piețelor‑urs, indicatorul de sănătate financiară al marilor piețe de capital scăzând brusc la începutul lunii cu mai mult de 20% sub nivelurile maxime din aprilie. Directorul executiv al unei instituții aflate sub asediu, Morgan Stanley, le‑a trimis angajaților un mesaj în care îi asigura că bilanțurile băncii sunt cu mult mai solide decât erau în 2008, atunci când s‑a prăbușit Lehman Brothers.

Europa nu este, bineînțeles, singura problemă cu care se confruntă băncile occidentale. Pe lunga lor listă cu necazuri se mai află creșterea economică anemică, teancurile de reglementări noi și valurile de litigii provocate de prăbușirea pieței imobiliare din Statele Unite. O lege prost concepută de Congresul american, ce ar dori să pedepsească China pentru manipularea monedei proprii, este alt semnal că SUA nu prea au cu ce să se mândrească în domeniul politicilor economice. Dar motivul principal de îngrijorare este zona euro: o serie de falimente în această regiune ar dezlănțui dezastrul, răspândind pierderile mari ale băncilor europene (ce dețin foarte multe obligațiuni guvernamentale) și punând sub amenințare pe oricine este expus la băncile respective.

Eșecul liderilor. Acum câteva luni, perspectiva unui alt moment Lehman părea un lucru abstract. De atunci, din cauza eșecului mizerabil al liderilor europeni, similitudinile cu 2008 sunt tulburător de reale. Guvernele trebuie din nou să intervină ca să sprijine băncile din țările lor. Franța și Belgia au declarat recent că garantează datoriile Dexia, o bancă ce fusese salvată cu trei ani în urmă, dar este trasă acum în jos de prea multe datorii la periferia zonei euro. Altă întoarcere în trecut: planurile de a crea o „bancă rea“ pentru cele mai rele active ale Dexia.

Costul achiziționării de asigurări împotriva riscului de faliment al băncilor a crescut: la începutul lunii, spread‑ul la credit default swap (diferența dintre prețul cerut și cel oferit la asigurarea contra încetării plății creditelor – n.r.) a atins cele mai înalte niveluri din octombrie 2008 încoace. Zvonurile sunt în floare: că băncile nu pot gaja cu colaterale la băncile centrale, că fondurile de risc își retrag banii de la agenții de schimb (brokeri de servicii financiare oferite unor clienți mari; printre cele mai cunoscute firme în domeniu sunt Goldman Sachs, Paine Webber, Morgan Stanley, Dean Witter – n.r.).

Se va transforma spaima lui 2011 într‑altă panică, în genul celei din 2008? În orice lume rațională, nu ar trebui. Cu siguranță, decidenții politici nu vor repeta greșeala făcută atunci, când au lăsat o bancă mare să se prăbușească. Clasa de active aflată în centrul acestei faze a crizei financiare – datoriile suverane – este mult mai ușor de evaluat decât garanțiile la ipotecile subprime ce au provocat necazurile de data trecută. Este cu mult mai limpede unde se află expunerile la titlurile guvernamentale riscante, deși băncile americane trebuie să devină mai transparente în ce privește legăturile lor cu Europa.

Falimentul bine structurat. Mai mult decât atât, componentele unei soluții la criza imediată a zonei euro, propuse de mult de „The Economist“, sunt destul de bine înțelese. În primul rând, trebuie creat un zid de protecție în jurul altor membri ai zonei euro ca Italia și Spania, care sunt solvabile, dar au nevoie de ajutor pentru a‑și finanța datoriile. În al doilea rând, trebuie recapitalizat sistemul financiar european, care, din 2008 încoace, a făcut mult mai puțin pentru fortificarea apărării sale decât cel american. Și în al treilea rând, trebuie să i se permită Greciei, aflată evident în stare de insolvabilitate, să falimenteze într‑o manieră bine structurată. Citeste mai departe in MONEY EXPRESS