Calin Popescu Tariceanu pare sa se puna cumva in afara mediului politic si remarca ipocrit o situatie de natura sa aduca atingere, pardon de vorba mare, interesului national. Sigur, seful Guvernului are si o explicatie: traim vremuri de criza politica, iar la originea ei se afla nimeni altul decat presedintele tarii. De trei ani incoace, seful statului nu are alta preocupare decat sa puna paie pe foc, sustine premierul. De parca Traian Basescu ar fi fost de unul singur in acesti trei ani si toate meciurile politice ale perioadei ar fi fost jucate dupa regulile unui antrenament solitar de squash. Te face sa te intrebi. Si-o fi scris singur biletele de sprijin pentru prietenii aflati la ananghie, presedintele? Si tot presedintele s-o fi lasat pus cu spatele la zid de PSD, cedand pe toata linia, pana ce liberalismul guvernamental a capatat o nuanta rosiatic-socialista? Mda, nu era el.
Si totusi... dupa ce a fost identificat drept sursa tuturor relelor politice, Traian Basescu este, mai nou, vinovat si pentru esecurile economice.
Aproape ca iti vine sa ii plangi de mila bietului Guvern care atrage investitorii pentru ca apoi acestia sa se lase speriati de locatarul Cotrocenilor. Mie aceasta fraza mi-a adus aminte mai degraba de pacatoasele apeluri la consens, cu care isi condimenta discursurile fostul presedinte Ion Iliescu atunci cand nu reusea sa isi reduca la tacere adversarii politici. Lasati-ne sa lucram, pare sa spuna premierul, nu spuneti lucruri care nu ne convin. Dauneaza la eficienta. Sensibil la ironii si critici, efortul guvernamental risca sa esueze, dar, daca se va intampla asa, stim cine e de vina: Traian Basescu.
Din partea domnului Tariceanu, situatia e lamurita. Peste masura de discutat si ridiculizat, rolul de presedinte-jucator asumat de la bun inceput de Traian Basescu este acum, in prag de alegeri, completat de acela al premierului-spectator.
