Batalia pentru credite

S-a preluat, dintr-un reflex de imitatie, o problema specifica economiilor occidentale, care intr-adevar se confrunta cu un acces scazut la finantare. Ori poate a existat intentia de a denatura o situatie. Economia romaneasca nu seamana cu aceea occidentala, asa incat solutiile de iesire din recesiune nu pot fi similare. In economia romaneasca afacerile se fac predominant in baza relatiilor informale prestabilite. Nu sunt rezultatul competitiei. Exista concurenta in mica masura pe anumite segmente de piata, cu marfuri si servicii orientate catre export. In rest, concurenta este zero. La baza economiei noastre se afla marii operatori care isi creeaza oportunitati de afaceri cu statul, pe baza unor relatii privilegiate. Pe cale de consecinta, o relaxare a creditului ar sustine privilegiile si o economie necompetitiva. Creditul este o problema pentru cei care, pe vremea banului ieftin, se imprumutau pe termen scurt ca sa-si realizeze o investitie pe termen lung, precum si pentru speculatorii imobiliari, importatorii de tot felul ori pentru cei care isi rostogolesc datoriile de ani buni. Pentru antreprenorii mici, care doresc un mediu concurential si nu sunt asistati de stat, creditul, desi nu este neglijabil, este mai putin important, intrucat acesti oameni stiu ca este stupid sa te imprumuti intr-un moment in care vanzarile au o tendinta descrescatoare. Or, in Romania, vanzarile de marfuri si servicii au scazut. De altfel, daca facem abstractie de trocul realizat in aceste zile in favoarea bancilor cu rezerva minima obligatorie la valuta, BNR controleaza atent ratele nominale ale dobanzii pe termen mediu si se focalizeaza asupra cursului de schimb. BNR stie ca orice impuls de politica monetara, prin scaderea ratelor nominale ale dobanzii sau a rezervelor minime obligatorii, nu ar avea un efect pozitiv cand cererea agregata la marfuri si servicii se afla in scadere. Stimularea creditului pe termen scurt ar amplifica distorsiunile din economie in loc sa le curete, ajutand cautatorii de rente. Partea proasta este ca bancile care opereaza in Romania au alimentat aceasta economie nesustenabila, pe langa consumul de produse din import. Aproape nicio banca ce opereaza in Romania nu a cerut in ultimii ani planificari strategice sau planuri de restructurare de la vreun client, in schimbul creditarii. Acum este necesar sa se faca restructurari masive in economie si sa se reconsidere rolul creditului in aceste conditii. Si bancile trebuie sa joace aceasta partitura si sa-si imbunatateasca serviciile, nu doar sa exercite presiuni asupra BNR. Economia trebuie sa se curete prin eliminarea celor necompetitivi, desi la prima vedere acestia alcatuiesc majoritatea. Iesirea din recesiune nu poate avea un impuls decat in redresarea si apoi in cresterea veniturilor reale ale populatiei, precum si in relansarea vanzarilor, nu a creditului. Prin urmare, stimularea creditului este o politica discretionara ce intretine un sistem economic nesustenabil si chiar ar amplifica distorsiunile din acest sistem. Este de preferat ca statul sa functioneze in baza unor reguli prestabilite, care ajusteaza automat politicile in functie de situatia macroeconomica.