BCE se agata de un dolar puternic

Rezervele Federale americane au adus mai multa lichiditate si apoi au scazut dobanda-cheie. Banca Centrala Europeana (BCE) a adus mai multa lichiditate, dar a pastrat acelasi nivel al dobanzii de politica monetara. Ambele raspunsuri sunt adecvate institutiilor si conditiilor respectivelor piete, dar volatilitatea cursului euro-dolar este o potentiala sursa de probleme.

Tulburarile de pe piata creditelor au avut un impact imediat in zona euro. La 2 august, presedintele BCE, Jean-Claude Trichet, repeta ca banca trebuie sa fie “foarte vigilenta” in privinta inflatiei viitoare - o fraza pe care Trichet o foloseste de obicei pentru a semnala ca o crestere a dobanzii-cheie este iminenta. Dar, in acel moment, Trichet a subliniat si ca BCE nu isi ia niciodata “angajamente in avans”. Criza de pe pietele financiare a izbucnit dupa numai o saptamana, cu o crestere brusca a dobanzilor pe pietele financiare, in 9 august. BCE a raspuns crescand lichiditatea si injectand fonduri atat pe piata imprumuturilor pentru o zi lucratoare, cat si pe cea a imprumuturilor pentru 24 de ore.

La inceputul lunii septembrie, BCE s-a plasat pe o pozitie de expectativa. Trichet nu a mai vorbit despre “vigilenta” si a aratat ca inflatia ar putea depasi usor tinta stabilita de BCE, sub 2%. Dar a declarat si ca situatia prezinta “un nivel ridicat de nesiguranta”.

Mentinerea ratelor dobanzilor in discutie a continuat si in sedinta din 4 octombrie a Consiliului Administrativ. El a insistat ca riscurile inflatiei sunt inca prezente, dar nu a repetat apelul la “vigilenta crescuta”. In schimb, a prezentat cele trei amenintari principale la adresa cresterii economice: un impact mai larg al reevaluarii riscului pe pietele financiare asupra increderii si conditiilor de finantare; ingrijorari privind masuri protectioniste si evolutii dezordonate datorita dezechilibrelor globale; cresterea continua a preturilor bunurilor si petrolului.

Succes partial. Raspunsul BCE la criza a fost un succes partial. Aceasta nu din cauza dorintei de a incerca. Lichiditatea injectata pe pietele financiare a avut o contributie majora la stabilizarea curbei randamentului. Debitorii suverani nu se mai lovesc de o curba a randamentelor inversata pentru creditele pe termen scurt spre mediu, iar dobanzile au scazut pentru toate maturitatile de pana la 13 ani. Ceea ce nu a rezolvat este lipsa de incredere intre banci (sau ceea ce pe piata este numit “risc de plata”). Debitorii non-suverani vad creditele inca rigide - fie intre institutiile financiare, fie pe pietele titlurilor garantate cu active.

Problema dolarului. Lipsa de incredere in riscul de plata ar trebui sa se rezolve de la sine in timp, pe masura ce concurenta intre banci continua, iar creditarea devine mai flexibila. Pericolul este aparitia unei crize reale a cursului euro-dolar, inainte ca pietele de credit pe termen scurt sa elimine rigiditatea. Acest pericol a crescut cand Rezervele Federale au decis reducerea dobanzii cu 0,5%, pe 18 septembrie, in timp ce BCE a lasat dobanda-cheie neschimbata.

Deprecierea dolarului a inceput deja sa afecteze exporturile europene, si ingrijorarea ca fenomenul va continua ar putea afecta si deciziile de investitii. Prin urmare, exportatorii au facut presiuni asupra politicienilor pentru a stabiliza cursul euro-dolar. Este, deci, normal ca Trichet leaga temerile privind dolarul cu presiunile protectioniste.

Preturile marfurilor. Ceea ce Trichet nu explica este faptul ca o rata de schimb euro-dolar ridicata este un obstacol util in calea preturilor de marfuri in dolari, care sunt in crestere. In timp ce petrolul a crescut la peste 80 de dolari pe baril pe 17 septembrie, impactul sau asupra zonei euro a fost amortizat de caderea dolarului. Ideea nu este ca Banca Centrala Europeana ar vrea sa vada dolarul scazand si mai mult, ci ca BCE este mai preocupata de volatilitatea ratei de schimb euro-dolar decat de nivelul acesteia. Nivelurile actuale sunt chiar benefice pentru eforturile BCE de a mentine stabilitatea preturilor. Volatilitatea viitoare ar putea aduce indoieli in privinta acestui beneficiu.

Asteptand G7. Provocarea pentru BCE este gasirea unei cai de a limita volatilitatea ratei de schimb euro-dolar fara a slabi moneda euro sau a ridica indoieli asupra angajamentului sau de a tine inflatia sub control. Trichet spera ca interventia coordonata cu G7 va intari credibilitatea angajamentului de politica pentru a ordona miscarile ratei de schimb euro-dolar, in timp ce imparte costul sustinerii dolarului la nivelul celorlalte banci centrale.

Prin contrast, presiunea politica din interiorul zonei euro de a “face ceva” pare sa inrautateasca lucrurile. Pe plan local, presiunea politica va mari posibilitatea ca orice interventie asupra ratei de schimb din partea BCE sa fie interpretata ca o slabire a angajamentului bancii de a acorda prioritate eforturilor de a mentine inflatia la un nivel scazut. La nivel international, o astfel de presiune va incuraja speculatia ca statele din zona euro au cel mai mult de castigat din stabilizarea cursului euro-dolar.

Interventie
Trichet spera ca interventia coordonata cu G7 va intari credibilitatea angajamentului de politica pentru a ordona miscarile ratei de schimb euro-dolar, in timp ce imparte costul sustinerii dolarului la nivelul celorlalte banci centrale.