Primele filme, realizate alături de un alt regizor și scriitor celebru, Pier Paolo Pasolini, aparțin unei perioade de recesiune în cinematografia italiană, în care producătorii autohtoni erau forțați să lucreze în co-producție cu alte naționalități. Încă de atunci, Bertolucci și-a declarat preferința pentru politica de stânga și nu a ezitat să o exprime în filmele lui (Conformistul, 1900), devenind unul dintre cei mai nonconformiști regizori ai vremii lui.

 

 

Cu Ultimul Tango la Paris, el a provocat un scandal enorm în anii '70, legat de exploatarea femeilor. Jeanne (Maria Schneider) și Paul (Marlon Brando) au interpretat o secvență de viol despre care niciunul dintre ei nu a fost anunțat în prealabil. Pentru Maria Schenider, experiența emoțională trăită atunci a devastat-o pe viață și au făcut-o să lupte pentru drepturile femeilor din întreaga lume.

 

 

Ultimul Tango la Paris a fost cenzurat multă vreme în Italia, pelicula confiscată de autorităţi, iar toate copiile sale distruse. Un tribunal a dat o sentinţă prin care Bertolucci era condamnat la patru luni de închisoare cu suspendare, iar drepturile civile i-au fost retrase pentru o perioadă de cinci ani. După dispariţia cenzurii, filmul a reapărut - Bertolucci reuşise să ascundă o copie - şi a fost proiectat din nou, dar într-o variantă ușor modificată.

 

 

Bertolucci are o preferință aparte pentru trio-urile conjugale, așa cum o demonstrează multe din filmele sale. Pe lângă Ultimul Tango la Paris, o astfel de structură se regăsește și în 1900 sau în Visătorii și se reduce la doar două personaje în cel mai recent film al lui.

 

 

Personajele cele mai tinere însă apar în ultimele două, realizate la 9 ani distanță unul de celălalt, de către Bertolucci. În Visătorii, Isabelle (Eva Green) și Theo (Louis Garrel) sunt frați, dar au o relație atât de intimă și de ciudată încât îl bulversează pe Matthew (Michaell Pitt), noul lor prieten, student american venit la studiu la Paris într-o perioadă care se suprapune revoltelor iubitorilor de film pentru concedierea lui Henri Langlois de la Cinemateca Franceză.

 

 

În Io e Te, Lorenzo (Lacopo Olmo Antinori) și Olivia (Tea Falco) sunt tot frați, dar în loc să fie apropiați, ei învață să se regăsească în acest film despre pierderea inocenței din adolescențele lor complicate. Aici nu există un trio, ci doar doi tineri care încearcă să supraviețuiească împreună. Filmul văzut deja în festivaluri la Cannes, San Francisco, Rotterdam, Dubai și în Italia ajunge și în România din 6 septembrie.