BNR: Riscul modificarii ratelor dobanzilor, principala vulnerabilitate a sistemului bancar

Riscul asociat posibilelor modificări ale ratelor dobânzilor rămâne principala sursă de vulnerabilitate din categoria riscului de piaţă a sistemului bancar românesc, se arată în "Raportul asupra stabilităţii financiare" publicat de Banca Naţională a României (BNR) pe pagina sa de internet.

Totuşi, la nivelul sistemului bancar românesc, riscul de piaţă continuă să fie, în general, redus, principalele tendinţe identificate în anii anteriori fiind confirmate pe parcursul anului 2006. "Nu există semnale privind posibile implicaţii sistemice severe determinate de riscul de piaţă", se arată în raportul BNR.

Analiştii băncii centrale spun că băncile nu sunt vulnerabile în situaţia unor modificări ale ratei dobânzilor şi nu ar fi afectate semnificativ nici de fluctuaţiile monedei naţionale sau de evoluţiile cotaţiilor acţiunilor din piaţa de capital.  Indirect însă, avertizează banca centrală, riscul se manifestă prin intermediul calităţii portofoliului de credite.

"Scăderea în perioada analizată a rentabilităţii activelor este rezultatul dezvoltării activităţii de intermediere bancară. Totodată, reafirmăm practica unor bănci de a transfera o parte din costul cu dobânda al creditelor asupra comisioanelor percepute pentru împrumuturilor acordate clientelei, fapt care atenuează, la rândul lui, impactul efectiv al riscului de rată a dobânzii", se arată în raport.

Într-un scenariu teoretic analizat de banca centrală, în care s-ar aplica un şoc pe rata dobânzii, "un impact negativ ar putea fi resimţit în cazul a opt bănci din sistem, la care comprimarea volumului fondurilor proprii depăşeşte media pe sistem, cu valori cuprinse între 0,08% şi 20%"

Riscul ratei dobânzii este mai mare decât alte categorii ale riscului de piaţă pentru că, în general, resursele sunt atrase pe termen scurt, iar activele sunt plasate pe termen mediu şi lung.

Expunerea directă a instituţiilor de credit din România la riscul de curs de schimb continuă să fie redusă. Tranzacţiile valutare au adus, totuşi, venituri nete considerabile pentru bănci. În ultimii doi ani, acestea au reprezentat aproximativ 20% din veniturile nete din dobânzi.

Riscul direct al modificării cursului acţiunilor este de asemenea redus pentru sistemul bancar românesc. Instituţiile de credit nu deţin plasamente sau participaţii substanţiale şi nici nu obţin venituri importante din tranzacţionarea acţiunilor.

Cât priveşte instituţiile financiare nebancare (IFN), riscurile generate de acestea se suprapun din ce în ce mai mult celor existente la nivelul instituţiilor de credit. Dintre activităţile IFN, leasing-ul se detaşează ca un factor cu o contribuţie semnificativă în creşterea creditului neguvernamental în 2006. Urmează, la distanţă, societăţile de credit de consum. Gradul de concentrare este ridicat (10% din numărul total de societăţi deţineau în 2005 aproximativ 80% din totalul activelor), fiind în creştere, ţinându-se cont de acapararea unei cote de piaţă din ce în ce mai mari de către grupul restrâns al IFN afiliate băncilor.