Brandurile româneşti continuă să fie apreciate

Puţini sunt cei care nu cunosc produsele pur româneştri precum Ciocolata Rom sau Kandia, detergentul Dero, berea Bucegi, biscuţii Eugenia, maşinile Dacia, CEC sau Tarom. Mai ales că după decembrie 1989 o parte dintre aceste produse au fost relansate pe piaţă. Unele nume precum Guban, maşinile de teren Aro sau modelul Lăstun de la Dacia au dispărut. Privind retrospectiv, ne punem întrebarea dacă au fost aceste produse construite ca adevărate branduri sau pur şi simplu erau doar pentru consum.

,,Nu am avut strategie de brand şi în speţă branduri. Au existat nume care au atras oameni fiindca erau de fapt unica oportunitate. Dar brandurile în speţă ca să creeze diferenţiere, valoare şi relaţionare. Ori brandurile noastre istorice nu livrau valoare in plus pentru business, diferenţiere sau relaţionare. Erau take it sau leave it. Vrei maşină? Îţi vei lua Dacia, vrei sa îţi cumperi pantofi, te duceai la Romarta. Vrei sa îţi cumperi pantofi mai scumpi – se numeau Guban. Brandurile nu existau pentru a ne da şansa să alegem, întreaga strategie a comunismului a fost de a nu diferenţia lucrurile..., nu a fost o strategie, aleau erau pe piaţă, alea s-au regăsit în mintea noastră", a declarat Aneta Bogdan, director de strategie Brandient.

Beatrice Denis, manging partner BrandTailors spune că şi înainte de 1990 existau branduri cu adevărat valoroase, care ulterior s-au trasformat şi au devenit şi mai valoroase. Există unele care au fost pierdute pe parcurs – Guban....e un brand valoros şi care nu se ştie când ar putea fi activat în următorii ani.

Evidenţierea unui produs în diversitatea pieţei este rezultatul unei conjuncturi de evenimente. Calitatea produsului este indispensabilă, dar nu creează neaparat valoare. Mai trebuie noroc, o viziune asupra produsului şi o strategie de seducţie a consumatorului. S-au întâmplat astfel de lucruri după 1990: în unele produse româneşti s-au investit bani şi în final repoziţionarea lor a generat profit.

"În extremis se poate spune că nu au avut noroc. Fiindcă dacă în Dacia nu investea nimeni, aşa cum a investit grupul Renault, mai mult ca sigur că Dacia nu ajungea în top of mind-ul nostru cel mai iubit, cel mai cunoscut şi cel mai apreciat în categoria locală de branduri producătoare de maşini. Unele dintre acestea au fost preluate de investitori şi au făcut un proces de seducţie a consumatorului. Altele nu au avut noroc:  Gerovital este un exemplu, un brand frumos, ce aspiraţie, ce asociaţii puternice de calitate, dar care a avut ghinionul să fie în proprietatea a 4 proprietari....dacă nu a fost un proprietar, un investitor care să pună bani acolo şi să aştepte rezultate, n-a folosit...Norocul în branding, chiar dacă sună metaforic să ştii că se pune", spune Aneta Bogdan, director de strategie Brandient

Licoarea tinereţii fără bătrâneţe încă nu a fost inventată, nici pentru oameni, nici pentru produse şi nici pentru companii. Menţinerea unui produs mult timp pe piaţă necesită investiţii şi o continuă reînnoire şi adaptare la cerinţele pieţei. În caz contrar moartea şi dispariţia de pe piaţă sunt inevitabile.