Asemeni unui război sau unei revoluţii, referendumul din 23 iunie privind apartenenţa Marii Britanii la UE, încheiat cu 51,89% din voturi pentru „Leave“ şi 48,89% pentru „Remain“, face parte din aceste mari bulversări care marchează profund istoria.   Acest rezultat strâns a divizat Marea Britanie, unde sunt constatate disensiuni între regiuni, urban şi rural, tineri şi bătrâni etc. Indignaţi de victoria la limită a taberei pro-Brexit, alegătorii eurofili refuză să se împace cu gândul izolării de blocul comunitar, iar peste patru milioane dintre ei au semnat o petiţie în care cer un nou referendum.   Sentiment de incertitudine   O parte însemnată a britanicilor simt o frustrare enormă, o senzaţie de lipsă de sens, de vulnerabilitate, ca şi cum o prezenţă familiară a dispărut brusc, pe neaşteptate, comentează un jurnalist al AFP, evocând o depresie post-Brexit. „Incertitudinea“ este sentimentul care predomină, explică pentru AFP doctorul Jay Watts, de la Queen Mary University din Londra, iar numeroase mărturii o atestă.     „Munca mea suferă, viaţa mea privată suferă, am sentimentul că stilul meu de viaţă este ameninţat“, mărturiseşte Mick Watson, un britanic de 41 de ani care a votat pentru rămânerea ţării sale în UE. Intervievat de AFP, actorul David Schaal, în vârstă de 53 de ani, spune la rândul său că este cuprins de senzaţia că nu-şi mai recunoaşte ţara.   „M-am trezit noaptea îngrijorat atât pentru viitorul ţării, cât şi pentru mine, punându-mi întrebări despre cum aş putea să mă integrez“, dezvăluie el.     „Nu a fost doar un vot pentru ieşirea din Europa. A fost un vot legat de identitatea noastră naţională. De parcă am pierdut toleranţa şi justiţia care, în opinia mea, întruchipau Regatul Unit“, continuă el, arătându-i cu degetul pe cei care în campanie au învinovăţit migranţii de toate relele din ţară. Depresia îi cuprinde şi pe migranţii europeni, plini de îndoieli cu privire la viitorul lor în Marea Britanie.   „Am oscilat între deprimare, furie, tristeţe, îngrijorare, speranţă“, scrie pe blogul său Aurore Valantin, o franţuzoaică de 37 de ani stabilită la Worthing, în sudul Angliei.     Simţindu-se neputincioasă ca străină, Aurore, mamă a doi băieţi, preferă să-şi „înece amarul“ relatând despre Anglia „tolerantă şi excentrică“ pe care o iubeşte atât de mult şi care riscă să dispară după Brexit.