Aproximativ 300.000 de imigranţi ilegali ajung anual în Uniunea Europeană pentru a munci. Aşadar, autorităţile de la Bruxelles au luat decizia de a stabili acorduri speciale cu ţările terţe pentru a reglementa această situaţie.

Comisarul european pentru justiţie, Franco Frattini, va încerca astfel în cursul zilei de miercuri să grăbească procesul legislativ care reglementează această chestiune astfel încât circulaţia muncitorilor să depindă exclusiv de existenţa locurilor de muncă. Potrivit formulei propuse de către executivul european, statele mebre UE vor avea posibilitatea de a angaja muncitori din afara Uniunii numai dacă aceştia respectă toate condiţiile impuse de Bruxelles.

După expirarea contractelor, aceşti muncitori vor fi obligaţi să se întoarcă în ţările de provenineţă. "Ideea este ca oamenii care vin să muncească în UE pentru câteva luni să se întoarcă acasa, iar ulterior să vină înapoi", a explicat un oficial UE. La ora actuală, 5 milioane de imigranţi ilegali (dintr-un total de aproximativ 7 milioane) se presupune că ar proveni din afara UE, însă 87% din acest total este reprezentat de muncitori cu o pregătire foarte slabă, care nu corespund necesităţilor de piaţa europeană a muncii. "Dacă Europa nu va lua o decizie în bloc, atunci se va confrunta cu probleme extrem de grave", a declarat un oficial european. Bruxellesul îşi pune mari speranţe pentru rezolvarea problemelor de pe piaţa muncii - pentru care se prevede o scădere drastică a numărului de angajaţi în următorii 20 de ani - în muncitorii din Africa şi ţările est-europene.

Sectoarele care se confruntă cu o adevărată penurie a forţei de muncă sunt în general agricultura, construcţiile şi turismul. În mod concret, Comisia Europeană urmăreşte să creeze o bază de date cu necesităţile de forţă de muncă pentru fiecare stat membru, după care să lanseze o ofertă către o ţară terţă. Statele UE vor avea în schimb datoria să recunoască diplomele imigranţilor, să le asigure training-uri profesionale şi lingvistice suplimentare şi să le furnizeze vizele de şedere.

Până la ora actuală, informează EUObserver, cinci state - din Africa, regiunea Caucazului şi Balcani - s-au declarat gata să semneze un astfel de acord. Singura problemă însă cu care se confruntă exectutivul european este aceea că niciun stat membru nu pare a fi dispus să recunoască că are nevoie de muncitori din afară. Până acum această idee a fost pusă în practică de Statele Unite şi Australia. Astfel, în Statele Unite, aproximativ 400 de economişti se ocupă cu monitorizarea necesităţii de forţă de muncă de pe piaţa internă şi cu lansarea ofertelor către alte ţări.