În ultimii ani, însă, pare a se contura în ţara noastră o competiţie tot mai clară între Bucureşti şi capitala istorică a Transilvaniei. Deşi încă superior la mai toate capitolele, oraşul de pe Dâmboviţa vede an după an cum distanţa măsurată în indicatori socio-economici dintre el şi Cluj Napoca devine tot mai mică. Cât de mari sunt şansele să ajungem la un bipolarism socio-economic, încercăm să vedem în continuare. Tot mai mulţi Un prim semn că în zona Clujului se întâmplă ceva este evoluţia numărului de locuitori. Dacă între recensămintele din 1992 şi 2002 Capitala a pierdut peste 140.000 de locuitori (respectiv 7% din populaţia totală), clujenii s-au împuţinat cu numai 10.000 (respectiv o scădere de doar 3%). Mai mult, între 2002 şi 2011 populaţia Bucureştiului a mai scăzut cu 43.000 de locuitori (minus 2%), în timp ce în oraşul de pe Someş au apărut 7.000 de locuitori în plus (creştere de 2%). Migraţia către zonele adiacente explică în parte reducerea populaţiei Bucureştiului în ultimul deceniu şi jumătate: dacă în 2002 în Capitală şi în cele 18 oraşe şi comune învecinate (de la Otopeni în nord la Popeşti-Leordeni în sud şi de la Ciorogârla în vest la Pantelimon în est) locuiau 2,07 milioane de persoane, în 2011 numărul lor era cu 50.000 (sau 2,4%) mai mare. În acelaşi timp, Clujul şi localităţile adiacente (Floreşti, Baciu, Apahida, Feleacu şi Chinteni) au urcat de la 350.000 de locuitori în 2002 la 377.000 în 2011 (respectiv un plus de aproape opt procente).   mai multe, pe CAPITAL