Din pacate, ceea ce vad imi displace profund. Pe fata fostilor artizani ai “politicilor economice”, la fel ca si in atitudinea proaspetilor rejectati de la guvernare, UDMR, vad o bucurie nenaturala, diabolica, rautacioasa. Este acea bucurie a vanzatorului de autoturisme rulate, tepar. Cel care, prin renuntarea la automobilul propriu, a dat o teapa. Cei care “fatuiesc” masina inainte de vanzare, argintesc jentile si dau cu cola pe bara de protectie pentru a luci. Cei care ascund hibele autoturismului rulat si cunosc faptul ca, daca ar mai pastra masina, ar trebui sa bage bani in ea.
Asta vad pe fata exuberanta nervos a celor care se falesc cu triplarea pensiilor si dublarea salariilor si care in patru ani au reusit sa creasca datoria aferenta exercitiului bugetar anual de sase ori. Care, in loc sa faca service-ul profesionist, au ales un carpaci auto, pe motivul “lasa, bre, ca merge si asa, ca oricum o vand”. Si care se pregatesc sa rada de “fraierul caruia i-au dat masina”. Individual, tine. Insa, la nivel national, ma indoiesc. Una este sa te considere un singur cumparator samsar de masini si alta este ca o intreaga natiune sa iti puna eticheta asta.
Din punctul meu de vedere, atunci cand obiectul samsarismului tau este economia tarii, ar trebui sa tina cel mult o data. Pentru ca a-ti bate joc de viitorul unei natiuni o singura data e deja o data prea mult.
