Am plecat lasand un euro valorand 3,52 lei si l-am gasit la 3,7. In noul context de competitivitate crescuta, suntem atenti si la cifrele de dupa virgula, nu mai rotunjim ca in trecut, si 5% este extrem de important pe orice linie din P&L. Poate este doar un accident conjunctural, am auzit ca se crede intr-un atac speculativ, sau poate criza creditului ipotecar “subprime” sau “B-paper” american, care a nascut o nevoie foarte mare de lichiditati, cu redirectionarea acestora. Guvernul trimite o echipa in Europa intr-o misiune de salvare a leului, incercand a face lobby economiei romanesti.
Economia romaneasca se afla, in toate componentele ei macro, si nu numai, pe toate monitoarele analistilor din marile banci si companii de investitii, extrem de detaliat. In ultimii trei ani, fluxurile de cash-in au facut ca moneda nationala sa se intareasca de la 3,93 lei pentru 1 euro, la inceput de 2005, la 3,67 lei, la inceput de 2006, la 3,35 lei, la inceput de 2007, si am crezut ca, in sfarsit, mergem pe un drum solid, predictibil.
Aceasta vulnerabilitate pe care, iata, o vedem la inceput de 2008, ne face sa ne intrebam de ce nu invatam niciodata din trecut, de ce 18 ani nu au fost de ajuns sa cream spatiu de manevra si rezerve pentru momente dificile independente de vointa noastra. Plecam in business in noul an deschizand pozitia de cash diminuata cu 5% in termeni reali. Asta poate sa nu insemne mare lucru, ne putem gandi ca lucrurile se vor corecta pe parcurs si ne vom inscrie pe acelasi trend optimist. Avem insa nevoie de repere si, mai ales, de argumente solide sa credem in asa ceva. Pana atunci, mi-e teama ca in lipsa lor va trebui sa luam in considerare ceva ce ar fi trebuit sa fie prezent si pana acum, ceva ce ma face sa spun ca 2008 va trebui sa se deruleze sub semnul austeritatii. Nu stiu de ce, dar imi vine in minte tot mai des anul 1999, desigur la o alta scara si in cu totul alt context.
