Daca mai adaugam si faptul ca este un best-seller, cred ca am spus destule ca oricine sa inteleaga ca e o carte care merita citita cel putin o data. Sigur ca ideea de baza ar fi putut fi rezumata intr-o singura pagina dar, pentru cei ce au mai citit carti in domeniul asta, aceasta practica a oamenilor de marketing nu ar trebui sa mai fie o surpriza. Se ia o idee sau o observatie buna si se analizeaza din scoarta in scoarta, in incercarea de a epuiza subiectul si a argumenta cat mai bine ideea. Pe scurt, ideea cartii este aceea ca vremea advertisingului
a cam inceput sa se duca, in primul rand din cauza lipsei de credibilitate de care sufera reclamele si, in al doilea rand, din cauza numarului tot mai mare de televi- ziuni care se lanseaza. E adevarat ca in Romania inca nu se simte atat de puternic acest lucru si chiar daca, din punct de vedere al calitatii, advertisingul din tara este cat de cat comparabil cu cel din afara, atunci cand vine vorba de audiente si numar de televiziuni, lucrurile nu stau, inca, chiar atat de rau. Care e relatia dintre numarul de televiziuni, de exemplu, si eficienta unei reclame? Pai e simplu! Cu cat sunt mai multe televiziuni, cu cat telespectatorii au mai multe variante, cu atat audienta fiecarei televiziuni este mai mica. E vorba de (aproximativ) aceeasi placinta care se imparte in mai multe felii. In plus, oamenii au cam inceput sa faca zapping cand incep reclamele la TV, si acestora a inceput sa le scada eficienta. Daca mai adaugam si faptul ca advertisingul este destul de costisitor, nu mai pare chiar atat de ciudat faptul ca managerii incep sa se gandeasca serios la existenta altor alternative de promovare si, mai ales, de lansare a produselor. Ries propune, ca alternativa, PR-ul. De fapt, autorii nici nu spun ca advertisingul va disparea. Ci doar ca importanta unei industrii care valoreaza 1% din PIB-ul mondial se va diminua, facand loc relatiilor publice.
De asemenea, in “Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului” se pune accent si pe ordinea in care advertisingul si PR-ul ar trebui sa fie folosite si pe faptul ca ele, nu numai ca pot coexista, dar este si recomandat ca acest lucru sa se intample. Astfel, PR-ul ar trebui folosit, in primul rand, pentru construirea de branduri, iar advertisingul ar trebui folosit pentru a “intretine” un brand deja construit. Aceasta sugestie este completata de o alta idee care ar putea deranja “clubul creativilor din advertising”; tinand cont de faptul ca un brand a fost construit prin PR si de faptul ca advertisingul ar trebui sa intretina brandul, adica sa reaminteasca publicului acele atribute pe care PR-ul le-a corelat cu produsul, apare urmatoarea problema: advertisingul nu mai are nevoie de atat de multa creativitate. Ei au deja niste linii pe care trebuie sa le pastreze, o imagine pe care trebuie sa o promoveze, deci, din pacate pentru ei, nu prea mai pot ajunge la concursurile alea tari cu care le place atat de mult sa se laude. Era si cazul sa le aminteasca cineva “profesionistilor” din advertising ca ei sunt acolo pentru a genera rezultate; nu pentru a face reclame creative, a castiga concursuri si a-si folosi trofeele pentru a gasi clienti noi. Recenzie de Andrei Rosca, publicata cu sprijinul http://www.bookblog.ro/management-marketing/caderea-advertisingului-si-ascensiunea-pr-ului-2/
