Dacă în urmă cu 25 de ani, în România au existat aproximativ 230.000 de ceferişiti, 1% dintre români fiind angajaţi la CFR, astăzi există sub 50.000 de salariaţi în sistemul feroviar de stat. Operatorii feroviari privaţi au, în total, un număr de aproximativ 10.000 de salariaţi. Şi lefurile s-au schimbat.   Dacă înainte de 1990, ceferistul avea un venit şi un statut social aparte, astăzi, munceşte pentru venituri de mizerie faţă de condiţiile de lucru şi de responsabilitatea asumată. Cea mai mare răspundere o au mecanicii de locomotivă.   Aceştia sunt nevoiţi să conducă locomotive a căror vechime depăşeşte 30 de ani, material rulant care, conform legislaţiei, ar fi trebuit casat după 20 de ani de funcţionare.  Nu doar calea ferată, locomotivele şi vagoanele sunt îmbătrânite, ci şi salariaţii, aproape 70% dintre aceştia fiind în pragul pensionării. După ieşirea la pensie, majoritatea ceferiştilor sunt reangajaţi de operatorii feroviari privaţi de călători şi marfă. Şi, din păcate, câţiva dintre ei au avut un sfârşit tragic.   Un exemplu în acest sens sunt mecanicul în vârstă de 67 de ani şi ajutorul său, în vârstă de 58 de ani, care au decedat, în Sâmbăta Floriilor, după ce marfarul Unicom Tranzit, pe care îl conduceau cei doi, a deraiat în Hunedoara. În toamna anului trecut, alţi doi mecanici au murit după un accident feroviar produs în apropiere de Târgu Jiu.   mai multe, pe capital.ro.