Când contribuabilul se bucură (iar!) de prezumția de vinovăție

Se porneşte de la prezumţia că marea majoritate a contractelor cu timp parţial sunt rezultatul unui comportament evazionist. Măsura pare una contra-intuitivă la prima vedere. Astfel, legiuitorul consideră că impunând o sarcină fiscală mai mare pentru venituri în zona gri, gradul de colectare va creşte. Este posibil ca o parte dintre aceste contracte să mascheze joburi full-time? Este, însă nu ştim câte şi nici care ar fi efectul asupra acestor locuri de muncă (e.g. s-ar păstra?) dacă sarcina fiscală salarială ar fi declarată şi plătită integral. Pentru a identifica dacă este o formă de evaziune, există autorităţi de control. Cu toate acestea, se preferă o prevedere generală deoarece, ca în multe alte situaţii, statul pare că îşi recunoaşte slaba capacitate de administrare. În acelaşi timp supoziţia că, automat, după aplicarea unei astfel de măsuri, toate contractele vor fi menţinute şi sumele presupus a fi atrase în plus vor ajunge în buget, nu are nicio bază.   Citește mai departe pe CAPITAL.