Criza americana a creditelor ipotecare, e clar, a traversat Oceanul si se izbeste deja cu putere de coastele britanice si chiar iberice ale Europei. Pietele imobiliare de acolo si-au incheiat perioada fastuoasa de boom economic cu ritmuri incinse de cresterea pietelor.
Iar reculul pietei imobiliare a fost si la originea actualei crize de lichiditati din Statele Unite. Europa se uita cu maxima atentie la ce se intampla in principalele centre de decizie economica de peste Ocean, dar e tot mai constienta de un deja-vu. Stranutul sau la tusea americana ar putea fi resimtit pe pietele imobiliare, mai intai pe cele apusene si apoi chiar si pe cele din Rasarit, cu forta si viteza accelerata a unui stranut intarziat. Semnele acestei crize sunt deja vizibile si in cutia de viteze a motorului franco-german, chiar daca, la nivel oficial, optimismul jucatorilor imobiliari incearca sa se impuna ca un soi de autoprofetie.
La nivelul economiei reale insa, motorul Europei este intr-o viteza mult superioara acceleratiei si risca sa se inece, ca orice masina subturata, fie ea si de productie germana.
Mai mult, mecanismele crizei americane sunt atat de evidente in spiritul transparentei cerute de regulile tranzactiilor bursiere, incat aproape orice responsabil european de politici si strategii economice anticipeaza acum propagarea efectului de la nivelul pietei imobiliare in sectorul creditelor ipotecare si de aici la problemele de lichiditati bancare.
