Cand totul ar putea merge rau

Inca din aprilie vorbeam, in MONEY EXPRESS, despre factorii nocivi care ar putea afecta economia dupa opt ani de crestere sustinuta. Si porneam atunci de la deficitul de cont curent, respectiv partea din consumul Romaniei care nu este acoperita de investitii domestice, nationale, adica din banii nostri, si pentru care Romania apeleaza la economiile altor natiuni. Spuneam ca acest deficit de cont curent e cel care poate antrena inhibarea cresterii economice, deprecierea leului, incetinirea cresterii economice – asta pe termen scurt, iar pe termen mediu si lung – inflatie mai ridicata, scaderea pana aproape de zero a cresterii economice si poate, Doamne fereste, inversarea de trend.

Spuneam ca Mugur Isarescu privea leul ca pe un Rocky financiar, asta cand euro ajunsese la nivelul de 3,3 lei. Si spuneam atunci ca inclusiv Rocky imbatraneste si isi pierde din putere. Intotdeauna, previziunile macroeconomice se fac pe termen mediu si lung. Spunea in mai Nicolae Vacaroiu ca exista riscul ca leul, la un moment dat, sa se deprecieze pana la nivelul de 3,4. Cand leul s-a intarit in urmatoarea luna pana la 3,1 lei pentru un euro, multi radeau. Cand a ajuns acum la 3,32, nu mai rade nimeni. Si s-ar putea ca nivelul de 3,3 sa nu dureze. Pentru asta va invit sa analizati cum a ajuns euro de la 3,1 lei in 2 iulie la 3,32 lei in 6 septembrie, adica euro este mai scump acum, dupa doua luni, cu 6,7%.

Deprecierea trebuie pusa in context cu o alta superstire. Care vine de la BNR. Si care se dovedeste singura entitate inteligenta si responsabila in ultimul timp. Ma refer la rezervele valutare ale tarii, care au crescut in august cu 2,25 mld. euro. Cum s-a ajuns la aceasta cifra? Ne lamureste BNR: „Intrari de 2,77 mld. Euro reprezentand venituri din administrarea rezervei, cresterea puternica pe piata internationala a preturilor obligatiunilor guvernamentale aflate in portofoliul BNR, modificarea rezervelor minime obligatorii si alte operatiuni... Iesiri de 514,8 mil. euro“. Alte operatiuni... aici e cheia cresterii nete a rezervei de 2,25 mld. euro. Suspectez ca, desi nu infirma si nici nu confirma, BNR a cumparat „la greu“ euro de pe piata. Dar de ce ar cumpara BNR peste 2 mld. euro? De frica. BNR stie mai bine decat oricine ca un nivel al euro de 3,1 lei era supraapreciat. Daca investitorii straini nu vor mai subventiona economia romaneasca – si cheful lor pentru asta a scazut simultan cu scaderea randamentelor –, atunci vor pleca. Isi iau euro acasa. Vand leii. Leul se depreciaza brusc si mult. Cum se acopera BNR de acest risc? Cumpara euro. Daca investitorii vor pleca, si ar putea impinge euro chiar peste nivelul de 3,5 lei, atunci BNR va vinde moneda europeana cumparata in perioada asta. Si rezolva doua lucruri: atenueaza posibila depreciere brusca a leului si face si profit. Cum? Pai vinde euro pe care l-a cumparat cu 3,2 lei la pretul de 3,4 lei, spre exemplu. De altfel, in ton cu declaratia de anul trecut a guvernatorului BNR: „Ne-am saturat sa facem pierdere“.

De ce s-ar deprecia leul? Acesta ar fi al doilea efect al scenariului „cand totul ar putea merge rau“. Primul se manifesta deja – e vorba despre investitiile straine directe si cat de mult acopera ele din deficitul de cont curent. Daca anul trecut pe vremea asta deficitul de cont curent era supra acoperit de ISD-uri (peste 100%), cum stam acum? Prost. Foarte prost. Aici deja totul a inceput sa mearga rau. Avem un deficit de cont curent, in doar sase luni, de 7,8 mld. euro, care este acoperit din ISD in proportie de doar 38% (2,9 mld. euro). Dar, daca ne uitam in structura, vom vedea ca doar jumatate din suma asta reprezinta ISD-uri noi – restul bani temporari (credite intragrup) care isi vor face exitul cand isi ating randamentul. Asa ca ramanem la o cifra de 19%. Cand randamentele scad, strainii ies. Daca ei ies, se depreciaza leul. Daca se depreciaza – creste inflatia. Daca inflatia creste, profiturile reale scad. Daca acestea pierd, PIB-ul scade si implicit cresterea economica, incasarile la buget etc.

De altfel, ar fi bine sa ne uitam la averea tarii – PIB-ul. Datele de la statistica venite pe primele 6 luni sunt de natura sa ne descurajeze. In trimestrul II, PIB-ul a crescut cu doar 5,6%, dupa o majorare de 6% in trimestrul I si dupa o alta de 7,7% in trimestrul IV al anului trecut. Asadar este al treilea trimestru de incetinire si cred ca si trimestrul III al acestui an va aduce o noua scadere a rimtului de crestere. Pentru ca agricultura nu si-a spus ultimul cuvant in incetinirea cresterii economice de anul acesta. Intre timp, oficialii cred ca, daca bat campii, ajuta agricultura. Par a nu observa incetinirea ritmului de crestere. Vorbesc inca despre 7%. Par a nu observa ca BNR cumpara valuta tocmai pentru a atenua riscurile. Par a nu observa ca parghia fiscala (taxe si impozite destepte) este singura care poate fi apasata pentru a incerca, atat timp cat nu e prea tarziu. Iar pe ei, scenariul pe care dumnealor l-au creat – „cand totul ar putea merge rau“ – nu exista. Pentru ca mai e doar un an pana la alegeri.