În dezbaterea prezidenţială de luni noaptea, Mitt Romney s-a făcut ecoul altor politicieni republicani, spunând că în contextul politicilor economice ale preşedintelui Obama, SUA ''se îndreaptă spre Grecia''. Romney a invocat Grecia după cât se pare pentru a sublinia că reduceri bugetare profunde şi rapide sunt necesare în SUA pentru a evita o criză a datoriilor.
Acest comentariu bizar, potrivit New York Times, din păcate nu este o surpriză într-o campanie care a separat poziţiile. Bugetul preşedintelui, aşa cum a evaluat Oficiul pentru Buget al Congresului/ Congressional Budget Office, CBO/, va stabiliza raportul datorie federală/PIB în 10 ani.
Ceea ce este mai deranjant e faptul că acest comentariu arată o ignoranţă voită privind lecţiile Greciei, iar această ignoranţă nu poate duce decât la decizii politice proaste în SUA, consideră editorialul. Lecţia care ar trebui învăţată de la Grecia este că dezordinea sa fiscală a fost înrăutăţită de reducerile bugetare drastice.
Date noi ale UE, publicate luni şi analizate de NYTimes, arată că ţările care au operat cele mai multe reduceri fără milă în bugetele lor - Grecia, în special - şi-au văzut povara globală a datoriei lor crescând ca parte a economiei.
Datele oferă sprijin obiectiv pentru ceea ce a fost clar pentru toată lumea, cu excepţia unor oficiali germani pro-austeritate şi unor politicieni republicani obsedaţi de deficit. Şi anume, reducerile guvernamentale bugetare drastice, într-un moment de slăbiciune economică sunt contraproductive, complicând, dacă nu chiar distrugând şansele de creştere economică.
Noile statistici europene se potrivesc perfect cu o analiză recentă a unor economişti de la Fondul Monetar Internaţional, care au constatat că reducerile bugetare sunt mult mai dăunătoare pentru economiile ce sunt pe cale să se redreseze din recesiune decât s-a crezut anterior. Motivul este că, în contextul unor rate ale dobânzii aproape de zero, nu există spaţiu pentru a le reduce atunci când politica fiscală este contractată şi astfel nu există nicio modalitate de a compensa durerea reducerilor bugetare.
Dacă guvernele continuă oricum reducerile profunde de cheltuieli, rezultatul este doar şi mai multă slăbiciune economică fără ameliorarea bugetară sperată. Acesta a fost cazul în Grecia şi alte ţări din Europa, cum ar fi Irlanda, Portugalia, Spania şi Marea Britanie. Dacă politicile republicane de a reduce programele guvernamentale continuă în timp ce există reduceri de taxe excesive, SUA vor experimenta un efect similar.
Luate împreună, experienţa greacă şi cercetarea europeană recentă arată că pentru SUA o 'mare negociere' privind deficitul ar trebui să includă două părţi principale: cheltuieli pe termen scurt pentru a stimula redresarea, cuplate cu majorări de taxe şi reduceri de cheltuieli pentru a reduce deficitul în contextul în care economia îşi recapătă sănătatea.
Obama este mai bine poziţionat decât Romney pentru a furniza această agendă. Obama ar putea introduce planul său privind locurile de muncă, prezentat în septembrie anul trecut, dar blocat de republicanii din Congres, ca parte din pachetul privind bugetul care urmează să fie negociat după alegeri, atunci când politicienii trebuie să convină asupra creşterilor de taxe şi reducerilor de cheltuieli pentru a evita aşa-numita ''stâncă fiscală'' /fiscal cliff/.
Agendei lui Romney îi lipseşte o focalizare directă asupra locurilor de muncă, bazându-se în schimb, iraţional, pe reduceri de impozite pentru bogaţi şi dereglementare pentru a ajuta redresarea. Atât el cât şi partidul său continuă să insiste asupra reducerii premature a deficitului, care, într-o economie fragilă, este drumul sigur pentru a ajunge ca Grecia.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
