Caracas din zbor

Am facut o vizita-fulger la Caracas, ca sa vad montarea pe care a realizat- o Héctor Manrique dupa o piesa a mea, „Alpie del Támesis“ – excelenta, fireste –, si, in ciuda sederii mele scurte, din cate am putut vedea, auzi, citi si discuta cu prietenii in cele cateva ore, am plecat din Venezuela convins fiind ca planul autoritar pe care comandantul Chávez l-a pus in practica, sub lozinci de tipul: „revolutia bolivariana“ si „socialismul secolului XXI“, are acum mai putine sanse sa se realizeze decat cu cativa ani in urma. De unde vine optimismul meu? Din libertatea cu care venezuelenii din toate clasele sociale critica guvernul pe strada, in piete, in cafenele si oriunde ar fi, fara a fi intimidati de represalii – care constau intr-o serie de abuzuri, de la demiteri neasteptate din posturi publice, amenzi, controale financiare, rezilieri de contracte si permise pentru oameni de afaceri si comercianti, nationalizari si confiscari, pana la interzicerea unor artisti, regizori, scenaristi si producatori (care refuza sa devina niste instrumente aservite puterii) sa lucreze la radio, la televiziune si in teatre publice – si din sondajele vizand alegerile care vor avea loc in 23 noiembrie, cand vor fi alesi cei 22 de guvernatori si 335 de primari, sondaje conform carora opozitia unita va putea obtine un procent foarte ridicat de victorii pe intregul teritoriu al tarii.

Citeste mai mult