De ce? 12 criterii de analiză, repartizate în cinci categorii, au fost luate în considerare: calitatea şi renumele internaţional al facultăţilor, printre ele, Şcoala Normală Superioară, Şcoara Politehnică, Sorbona, sau Science Po; raportul numeric studenţi naţionali/studenţi străini; atractivitatea diplomelor din punctul de vedere al angajatorilor francezi şi internaţionali; şi, în fine, nivelul taxelor de înscriere, cu mult mai mici decât în Marea Britanie, Australia sau America de Nord.
Coroborate, aceste criterii fac ca Parisul şi cele 16 universităţi ale sale, clasate în topuri internaţionale, să se plaseze, prin urmare, în fruntea clasamentului britanicilor de la QS. Acum zece ani, acest rezultat nu ar fi fost posibil - recunosc responsabili din domeniul universitar francez, citaţi de cotidianul Le Figaro, însă, în ultima vreme, instituţiile de învăţământ superior din Paris au reuşit să devină din ce în ce mai vizibile pe plan mondial.
