Daca stau sa ma gandesc bine, totusi, i-am jignit pe tigani. Pentru ca problema cu furtul e, de fapt, nationala. Daca romanul s-a nascut poet, cum naiba a ajuns hot?! Trebuie sa fi fost un scurtcircuit pe undeva, daca am inceput asa de bine la nastere si am ajuns cu imaginea asta in lume. Dar m-am luat cu vorba.
Dupa ce fierbi sfecla, o tai cu un feliator ca pe carpaccio si o dai imediat cu ulei de masline. O asezi pe o farfurie hoata cu patru locuri de pus mancare si tai somon proaspat in feliute-cubulete, ca nu pot sa spun paralelipipedice, ca o sa rada si curcile de mine, pe care le amesteci cu frunze proaspete de coriandru. Mai pui si bucati de mango auriu, care vor completa gustul asta proaspat. Mai pui si suc de lime, o stii, aia verde care are o aroma speciala, dar pe care nu trebuie sa-l pui decat cu o secunda inainte de a-l servi, pentru ca o sa-i schimbe culoarea somonului din portocaliu-auriu in portocaliu-laptos. Asta pentru ca oxideaza foarte repede.
Daca mai razi si niste coaja de lime, o sa te uimeasca aroma. Reductie de aceto balsamic, asa cum stii, pe margine, cu care dai si forma, dar si gust felului favorit. Sare, piper si ai incredere in pestele crud. In Japonia e o stare normala de lucruri.
