Astfel, va dispărea salariul total, care includea și contribuția angajatorului (aceasta dispare), iar salariul brut va fi majorat până la valoarea cheltuielii totale cu salariul. Aceste taxe vor continua să fie reținute la sursă și virate la buget de angajator.   „Acum, contribuția pentru fondul de pensii și pentru sănătate au niște valori. Ele vor fi mai mari. Asta înseamnă că în contul fiecăruia dintre noi atât la pensii, cât și la sănătate vor fi sume mai mari pe care le va plăți efectiv firma, dar în contul nostru, pentru noi. Contribuția la pensii va merge până la 25% și la sănătate 10%”, spunea Liviu Dragnea, președintele PSD.   Evident, nu există încă certitudinea implementării acestei modificări din ianuarie 2018, rămâne ca guvernul să facă niște calcule vara aceasta.   Nu e foarte clar ce se întâmplă cu impozitul pe venit, mai ales cu cel pe venitul global, atât de mediatizat în ultimul timp, dar potrivit spuselor lui Dragnea, va fi foarte greu să fie pus în practică din 2008.  

Taxele cresc oricum

  Cel puțin pentru contractele de muncă fără normă întreagă. Guvernul lucrează la un proeict de ordonanță care va impune plata acestora la nivelul salariului minim pe economie, chiar dacă contractul e pe jumătate de normă sau sfert de normă, ceea ce va desființa probabil aceste contracte.   Acum, în economie, sunt circa jumătate de milion de contracte de muncă part-time. Ca atare, la calculul CAS și CASS va fi luat în seamă venitul minim brut și nu veniturile reale ale angajaților. Veniturile la bugetul de pensii și sănătate ar crește, astfel, cu 190 de milioane de lei.   Cu condiția ca angajatorii să fie dispuși să plătească aceste taxe în plus și să nu decidă, cumva, să renunțe la aceste contracte.   Măsura ar urma să fie pusă în practică din august 2017 și e îmbrăcată în grija față de viitorul angajatului, deși pare, mai degrabă, un semn al foamei de bani de la buget, măcinat de creșterile de cheltuieli impuse de actuala putere în ultimele șase luni, prin majorări repetate de salarii în sistemul public și de creșterea valorii punctului de pensie.   Asta, în condițiile în care investițiile statului sunt la niveluri minime istorice.