Cand ne este bine, facem case. Sa avem una, doua sau chiar trei case, una la munte, una la mare... Casele sunt bune, deoarece, pe de o parte, ne fac sa fim impliniti - ne-am realizat un vis - si, pe de alta parte, avem toti “de treaba”. Casele ne fac sa fim mai seriosi si mai parolisti: daca avem de platit un credit, muncim mai serios si mai motivat. In mod clar, o casa te face mult mai asezat; te face sa gandesti pe termen mediu si lung; iti creste increderea de sine. Casele sunt bune si pentru politicieni. Este o hrana pentru programele politice. Stanga este interesata de solutionarea problemelor celor multi, oferind locuinte pe scara mare, in timp ce dreapta sprijina economia reala, prin stimularea investitiei private. Oare ce consecinte va avea asupra “caselor” un guvern mixt, care incearca sa multumeasca atat pe cei in nevoie de locuinte, cat si pe cei care vor sa investeasca in asta? Cu atat mai mult cu cat acest lucru se intampla in conditiile actualei crize financiare. Incerc sa anticipez daca acum va exista o schimbare a romanilor la nivelul “consumului de case”. Vom ramane, in virtutea originilor noastre rurale, profund atasati ideii de “proprietar” sau vom adopta trendul occidental de “chirias”? Insistam pe modelul albanez, unde 98% dintre familii stau in propriile case sau ne directionam catre modelul german, unde 60% dintre familii stau cu chirie. Ne legam sau ne eliberam de “cei patru pereti”? Cine alege? Uneori crizele te ajuta sa restartezi.
