Unii dintre liderii ţărilor din OMC nu s-au arătat deloc dezamăgiţi de eşecul negocierilor de la Geneva, pentru că nu vor risca să-şi compromită popularitatea din cauza deschiderii prea mari a agriculturii şi industriei pentru concurenţă. Se bucură şi agricultorii, întrucât un posibil acord ar fi însemnat o diminuare a subvenţiilor în ţările bogate de până la 80 de procente. Ultima propunere a Statelor Unite aducea la 14,5 miliarde de dolari pe an subvenţiile acordate agricultorilor americani, faţă de cele 40 de miliarde cât sunt în prezent.

Ţările dezvoltate care impun taxe vamale foarte ridicate, precum Japonia sau Elveţia, se bucură că îşi pot apăra în continuare producţia internă. Pentru economia mondială însă, un acord ar fi însemnat o injecţie de capital de 50 de miliarde de dolari pe an, respectiv de 100 miliarde în decurs de zece ani, prin scăderea taxelor vamale.

Brazilia, Canada, Australia şi Uruguay, exportatori de produse agricole aşteptau cu nerăbdare o diminuare a subvenţiilor pentru agricultură din statele bogate, ca să îşi poată vinde produsele, dar n-a fost să fie... Dacă s-ar fi ajuns la un acord, India sau Brazilia ar fi trebuit să îşi reducă la jumătate taxele vamale pentru produsele industriale, la 11-12%.

Sectoarele de telecomunicaţii, bancar sau de asigurări din ţările bogate au primit cu părere de rău eşecul rundei Doha din acest an. Ele ar fi avut de profitat de pe urma acordului care solicita fiecăruia dintre statele membre ale OMC să “indice” domeniile pe care sunt gata să le deschidă concurenţei. Cel mai mare perdant este însă directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Acesta şi-a jucat toate atuurile convocând o reuniune ministerială ştiind că şansele de reuşită nu depăşesc deloc un prag de 50%. Lamy ar putea alege să nu ceară o reînnoire a mandatului său de patru ani, care va expira pe 31 august 2009.