Criza a lasat urme adanci, nu doar pe obrajii Americii corporatiste, din moment ce guvernul cauta solutii impreuna cu institutiile de reglementare si cu creditorii pietei ipotecare pentru a plafonat temporar nivelul rambursarilor de catre populatie la imprumuturile contractate.Americanul de rand are in sange o cultura puternica a refinantarii si a traiului pe datorie, ceea ce il face cu mult mai dependent de banca sau mortgage service fata de un roman. Dar aparentul avantaj vine doar din lipsa noastra evidenta de istoric in ceea ce priveste cultura finantarii. Insa, drumul romanului catre banii creditorilor va fi, fara indoiala, parcurs rapid in anii urmatori, daca ne uitam la rulajul creditelor ipotecare. Ce avem noi in comun cu americanii? Pai, investitorii, sau macar o parte dintre ei, fie speculatori, fie strategici, au capitaluri “plantate” si in SUA, si in Romania. De unde cred eu ca ar putea veni un risc potential? Din marimea expunerii lor pe piata americana ca pondere in total business, lucru susceptibil de a produce in diverse grade efecte si asupra subsidiarelor.
Un exemplu este bursa, unde atat la New York, Praga, cat si la Bucuresti indicii au scazut, decapitalizand brusc companii cu miliarde de euro.Dar bancile? Ce spuneti, de acolo vine vreun pericol? Bancherii ne asigura ca nu, iar gesturile Bancii Centrale au venit sa ne linisteasca eventualele temeri. Insa, nu pot sa nu ma intreb, bancile internationale, si slava Domnului ca avem destule, cat de expuse sunt la criza americana, cat de bine si-au gestionat riscurile, cat de repede problemele lor “americane” ar deveni “romanesti”?! Deci, avem o criza subprime sau doar $ubprime, domnilor?
