Indicatorul “Modified duration“ (MD) poate fi folosit atât ca măsură a sensibilităţii valorii fondurilor monetare şi de obligaţiuni faţă de variaţiile ratei dobânzilor, dar şi pentru a diferenţia aceste fonduri între ele. Sunt considerate fonduri monetare cele care au un MD subunitar, în vreme ce fondurile de obligaţiuni au un indicator supraunitar.
BCR Obligaţiuni are un indicator MD de 1,95, dar este urmat imediat de BCR Monetar (0,99) şi de Raiffeisen Monetar (0,96). Toate celelalte şapte fonduri de obligaţiuni au valori MD care le plasează în categoria fondurilor monetare, chiar şi atunci când au ponderi majoritare ale obligaţiunilor în portofolii. La polul celălalt se situează fondul monetar Simfonia 1, folosit de companiile membre ca instrument de trezorerie pe termen foarte scurt (MD = 0,15).
Indicatorul arată cât ar putea câştiga un fond care are ponderi considerabile de instrumente cu venit fix (obligaţiuni şi certificate de trezorerie) în portofoliu, în cazul scăderii dobânzilor şi dă şi o măsură a maturităţii medii a instrumentelor respective deţinute. “Dacă un fond are 80% din active în obligaţiuni cu o scadenţă medie de trei ani, va avea un MD mult mai mare decât un fond tot cu 80% în obligaţiuni, dar cu o scadenţă medie de câteva luni“, explică Florin Dolea, directorul Pioneer Asset Management, administratorul fondului Stabilo (de obligaţiuni). Stabilo are un MD de numai 0,89, deşi are 88% din portofoliu în obligaţiuni de pe piaţa locală, dar “cu o maturitate relativ scurtă, de 1 – 3 ani“. Valorile MD mici ale altor fonduri de obligaţiuni se mai explică şi prin ponderile mari ale depozitelor bancare. Ponderile acestor active sunt majoritare în cazul BT Obligaţiuni (90%), Vanguard Protector (91%) şi Fortuna Gold (82%), potrivit datelor AAF la 30 noiembrie.
