Mulţi oameni pot afirma că sunt relativ bogaţi - au o casă frumoasă, un frigider aproape plin şi haine "în tendinţe". Cu toate acestea, nu se simt bogaţi.
Răspunsul magnatului John D. Rockefeller la întrebarea ”câţi bani sunt suficienţi” a fost “încă puţini”. În ultimele patru decenii, mai multe studii au arătat că, în majoritatea societăţilor dezvoltate, creşterea economică a adus doar o evoluţie modestă a bunăstării subiective.
“Dacă urmăreşti o persoană de-a lungul timpului, pe măsură ce îi cresc veniturile, poţi constata că acea persoană nu devine mai fericită,” spune Richard A. Easterlin, profesor de economie la Universitatea California de Sud.
În acelaşi timp, Eric Weiner arată în cartea “The Geography of Bliss” (Geografia fericirii) că Statele Unite “sunt de trei ori mai bogate decât în 1950, dar nu reprezintă naţiunea cea mai fericită”.
Fenomenul nu este însă limitat la America. În 1958, Japonia avea un PIB pe cap de locuitor de 3.000 de dolari. În 1989, Japonia se număra deja printre cele mai bogate ţări din lume, dar bunăstarea subiectivă crescuse cu doar 3%.
S-ar putea argumenta că acestea sunt cifre medii la nivel social şi că cei mai avuţi nu au această problemă. Dar un studiu realizat în rândul miliardarilor Forbes arată că cei mai bogaţi oameni ai planetei îşi cuantifică fericirea exact la fel ca aceia care trăiesc fără electricitate şi apă curentă.
Brent Kessel, specialist în planificare financiară, le spune clienţilor săi că pot avea orice îşi doresc, dar nu tot ce îşi doresc. Practic, acest lucru presupune că fiecare persoană ştie care îi sunt cele mai arzătoare dorinţe. Kessel propune patru paşi pentru a afla care sunt aceste dorinţe.
Primul pas presupune identificarea principalelor obiective sau dorinţe. Spre deosebire de sutele sau miile de pofte şi nevoi pe care orice om le simte în fiecare zi, dorinţele importante pot include beneficii pentru cei din jur şi sunt caracterizate de răbdare.
Pasul doi înseamnă cuantificarea în bani a fiecărui obiectiv. Dacă dorinţele importante includ achiziţia unei case, de exemplu, se poate stabili un plan lunar de economisire. Dar, dacă este vorba de un program de lucru part-time sau de dorinţa de a petrece mai mult timp cu familia, este nevoie de surse suplimentare de venit. Va trebui calculat venitul anual ce trebuie înlocuit.
Pasul trei se face prin calcularea banilor necesari pentru a trăi. Prin totalizarea sumelor de bani necesare pentru viaţa de zi cu zi, se poate calcula câţi bani ar fi trebui pentru atingerea obiectivelor.
Ultimul pas îl reprezintă planul financiar necesar pentru a atinge obiectivele. Dacă veniturile nete nu depăşesc suma obligatorie atingerii obiectivelor, trebuie realizat un plan de economii şi investiţii.
Identificarea
>principalelor dorinţe
Cuantificarea
>în bani a fiecărei dorinţe
Calcularea
> bugetului necesar pentru traiul zilnic
Realizarea
> unui plan financiar
