Cât de prost te fac SMS-urile

Vestea bună este că ado­les­cenţii de astăzi sunt cititori avizi şi scriitori prolifici. Vestea rea este că ceea ce citesc şi scriu sunt scurte mesaje text – SMS – pe telefoanele lor mobile.

Cuibul cu mesaje. Potrivit unui sondaj realizat anul trecut de compania Nielsen, americanii cu vârste între 13 şi 17 ani trimit şi primesc în medie 3.339 de texte pe lună. Fetele de această vârstă trimit şi primesc peste 4.000.

Este o tendinţă pe care e greu să nu o observi. Chiar dacă nu ai copii la vârsta adolescenţei, ai văzut sigur odraslele altora cum stau cocoşate, cu privirea plecată, butonând continuu, fără să ia seama la nimic din ce e în jurul lor. Duceţi un grup de adolescenţi să vadă cele şapte minuni ale lumii. Vor da SMS‑uri tot timpul. Arătaţi‑i unui adolescent „Adoraţia magilor“ a lui Botticelli. S‑ar putea să obţineţi o privire furtivă înainte ca un bip să semnaleze sosirea ultimului mesaj text. Cu câteva secunde înainte ca Pământul să fie lovit de un asteroid gigantic sau acoperit de un supertsunami, milioane de degete tinere şi sprintene vor bate ultimele cuvinte stupide ale rasei umane către sine însăşi: C u later NOT:(

Acum, înainte să fiu acuzat că arunc cu pietre într‑o casă cu pereţi de sticlă, trebuie să mărturisesc că trimit probabil 50 de mesaje electronice pe zi şi primesc probabil 200. Dar e o mare diferenţă. Eu citesc şi cărţi. Este un obicei bizar şi demodat pe care l‑am deprins pe când eram copil, în zilele de dinainte ca telefoanele mobile să‑şi facă cuib, ca nişte cuci, în palmele celor tineri.

Decalaje tinere. Jumătate dintre ado­lescenţii din zilele noastre nu citesc cărţi – cu excepţia cazurilor când sunt siliţi să o facă. Potrivit celei mai recente cercetări realizate de National Endowment for the Arts (NEA), proporţia americanilor cu vârste între 18 şi 24 de ani care au citit o carte ce nu li s‑a cerut la şcoală sau la locul de muncă este de 50,7% în prezent, cea mai coborâtă dintre toate grupurile de vârstă adultă mai tinere de 75 de ani şi mai redusă decât cea de 59% de acum două decenii.

Dacă ne întoarcem în 2004, când NEA a investigat ultima oară obiceiurile tinerilor cititori, deja mai puţin de unu din trei copii de 13 ani citea pentru propria plăcere în fiecare zi. Cel mai înspăimântător pentru mine ca profesor este faptul că două treimi din bobocii de la facultate citesc de plăcere timp de mai puţin de o oră pe săptămână. O treime dintre studenţii mai mari nu mai citesc de plăcere deloc.

De ce contează aceste lucruri? Din două motive. În primul rând, americanii rămân în urma societăţilor cu mai multă ştiinţă de carte. Potrivit rezultatelor celui mai recent program internaţional de evaluare a studenţilor realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), decalajul privind capacitatea de a citi între copiii de 15 ani din districtul Shanghai din China şi cei din Statele Unite este în prezent la fel de mare ca decalajul dintre economiile SUA şi cele din Serbia şi Chile. Dar motivul mai important este că acei copii care nu citesc sunt izolaţi de civilizaţia strămoşilor lor. Citește articolul pe MONEY EXPRESS