Pentru a calcula corect pragul de rentabilitate trebuie, mai întâi, să separăm costurile fixe de cele variabile.
Costurile fixe și costurile variabile
Costurile fixe
Costurile fixe sunt cheltuielile care nu se modifică semnificativ în funcție de numărul de produse vândute, cel puțin pe termen scurt.
Pot include:
Să presupunem că o firmă are costuri fixe de 30.000 de lei pe lună.
Costurile variabile
Costurile variabile cresc odată cu volumul activității.
Exemplele pot include:
materia primă;
ambalajele;
comisioanele plătite pentru fiecare vânzare;
costurile de producție aferente unei unități;
anumite costuri de livrare.
Dacă pentru fiecare produs vândut firma cheltuiește 40 de lei, iar vinde 1.000 de produse, costurile variabile aferente acestora vor fi de 40.000 de lei.
Formula pentru calcularea pragului de rentabilitate
Atunci când vindem un singur tip de produs, formula este relativ simplă:
Prag de rentabilitate (unități) = Costuri fixe / (Preț de vânzare – Cost variabil unitar)
Diferența dintre prețul de vânzare și costul variabil unitar se numește marjă de contribuție unitară.
Aceasta arată cât contribuie fiecare produs vândut la acoperirea costurilor fixe și, după ce acestea sunt acoperite, la obținerea profitului.
Simulare: câte produse trebuie să vândă firma?
Să presupunem că o firmă produce și vinde un singur produs.
Datele sunt:
preț de vânzare: 100 lei/produs;
cost variabil: 40 lei/produs;
costuri fixe lunare: 30.000 lei.
Marja de contribuție pentru un produs este:
100 – 40 = 60 lei
Așadar, fiecare produs vândut contribuie cu 60 de lei la acoperirea costurilor fixe.
Calculăm pragul de rentabilitate:
30.000 / 60 = 500 de produse
Firma trebuie să vândă 500 de produse pe lună pentru a ajunge la break-even.
La 500 de produse:
venituri: 500 × 100 = 50.000 lei;
costuri variabile: 500 × 40 = 20.000 lei;
costuri fixe: 30.000 lei;
profit: 0 lei.
Firma nu mai este pe pierdere, dar încă nu generează profit.
Ce se întâmplă dacă firma vinde mai mult?
Să presupunem că firma vinde 600 de produse.
Veniturile sunt:
600 × 100 = 60.000 lei
Costurile variabile:
600 × 40 = 24.000 lei
Costurile totale:
24.000 + 30.000 = 54.000 lei
Profitul este:
60.000 – 54.000 = 6.000 lei
Prin urmare, la 600 de produse, firma trece cu 100 de unități peste pragul de rentabilitate și obține un profit de 6.000 de lei.
Dar dacă prețul sau costurile se schimbă?
Pragul de rentabilitate nu este un număr permanent. El se modifică atunci când se schimbă prețul, costurile variabile sau costurile fixe.
Să presupunem că prețul produsului scade de la 100 la 90 de lei, în timp ce costul variabil rămâne 40 de lei.
Noua marjă de contribuție este:
90 – 40 = 50 lei
Pragul de rentabilitate devine:
30.000 / 50 = 600 de produse
Firma trebuie acum să vândă 600 de produse în loc de 500 pentru a-și acoperi costurile.
Și invers, dacă firma reușește să reducă acel cost variabil de la 40 la 30 de lei, păstrând prețul de 100 de lei, marja de contribuție crește la 70 de lei.
Pragul de rentabilitate devine:
30.000 / 70 ≈ 429 de produse
Acesta este unul dintre motivele pentru care controlul costurilor poate avea un efect important asupra profitabilității.
Cum calculezi pragul de rentabilitate în lei?
Pragul poate fi exprimat nu doar în număr de produse, ci și în valoarea vânzărilor.
În exemplul nostru, firma trebuie să vândă 500 de produse la 100 de lei fiecare.
Prin urmare:
500 × 100 = 50.000 lei
Pragul de rentabilitate este de 50.000 de lei în vânzări pe lună.
O formulă generală, atunci când cunoaștem marja de contribuție procentuală, este:
Prag de rentabilitate (lei) = Costuri fixe / Marja de contribuție procentuală
În exemplul de mai sus, marja de contribuție este:
(100 – 40) / 100 = 60%
Astfel:
30.000 / 0,60 = 50.000 lei
Ce se întâmplă dacă firma vinde mai multe produse sau servicii?
În realitate, multe firme nu vând un singur produs.
Un magazin poate avea sute de produse, iar o firmă de servicii poate avea mai multe tipuri de abonamente sau pachete.
În aceste situații, calculul devine mai complex deoarece fiecare produs poate avea un preț și o marjă de contribuție diferite.
De exemplu:
Produs | Preț | Cost variabil | Marjă de contribuție |
|---|
A | 100 lei | 40 lei | 60 lei |
B | 150 lei | 90 lei | 60 lei |
C | 200 lei | 120 lei | 80 lei |
Dacă firma vinde produse în proporții diferite, se poate calcula o marjă de contribuție medie ponderată, pe baza structurii reale sau estimate a vânzărilor.
Este important deoarece pragul de rentabilitate se poate schimba dacă firma vinde mai mult din produsele cu marjă mică și mai puțin din cele cu marjă mare.
Exemplu pentru o firmă de servicii
Metoda funcționează și pentru servicii.
Să presupunem că o agenție vinde un abonament lunar de servicii pentru 2.000 de lei.
Costul variabil asociat fiecărui client este de 500 de lei, iar costurile fixe ale agenției sunt de 30.000 de lei pe lună.
Marja de contribuție per client este:
2.000 – 500 = 1.500 lei
Pragul de rentabilitate este:
30.000 / 1.500 = 20 de clienți
Agenția trebuie să aibă 20 de clienți activi pentru a-și acoperi costurile în condițiile acestui scenariu.
La 21 de clienți, începe să existe o marjă de profit, presupunând că celelalte condiții rămân neschimbate.
Pragul de rentabilitate nu este același lucru cu obiectivul de vânzări
Este important să facem diferența între pragul de rentabilitate și obiectivul comercial.
Pragul de rentabilitate îți spune cât trebuie să vinzi pentru a ajunge la profit zero.
Dar un antreprenor nu își propune, în mod normal, să rămână permanent la acest nivel. Pentru a obține un profit de 10.000 de lei, de exemplu, firma trebuie să genereze o marjă de contribuție suficientă pentru a acoperi atât costurile fixe, cât și profitul dorit.
Formula poate fi adaptată astfel:
Unități necesare = (Costuri fixe + Profit dorit) / Marja de contribuție unitară
În exemplul inițial:
(30.000 + 10.000) / 60 = 666,67
Firma ar trebui să vândă cel puțin 667 de produse pentru a obține un profit de aproximativ 10.000 de lei, în ipotezele simplificate ale exemplului.
De ce este important calculul pragului de rentabilitate?
Un calcul prag rentabilitate firmă poate fi util în mai multe situații:
pentru stabilirea prețurilor;
pentru estimarea vânzărilor necesare;
pentru planificarea bugetului;
pentru evaluarea unui produs nou;
pentru analiza unei investiții;
pentru identificarea costurilor care trebuie reduse;
pentru stabilirea unor obiective comerciale realiste.
De asemenea, calculul poate arăta cât de sensibilă este o afacere la schimbarea prețurilor sau a costurilor.
Dacă o creștere mică a costurilor variabile duce la o creștere semnificativă a numărului de produse necesare pentru break-even, compania trebuie să țină cont de acest risc în planificarea financiară.
Marja de siguranță: cât de departe este firma de pierdere?
După calcularea pragului de rentabilitate, poate fi util să analizăm și marja de siguranță.
Aceasta arată cu cât pot scădea vânzările înainte ca firma să ajungă la pragul de rentabilitate.
De exemplu, dacă o firmă are vânzări de 80.000 de lei și un prag de rentabilitate de 50.000 de lei:
80.000 – 50.000 = 30.000 lei
Firma are o diferență de 30.000 de lei între vânzările actuale și nivelul la care ar ajunge la break-even.
Cu cât vânzările sunt mai apropiate de pragul de rentabilitate, cu atât rezultatele financiare pot fi mai sensibile la variații ale vânzărilor și costurilor.
Concluzie
Calcularea pragului de rentabilitate oferă antreprenorului un răspuns concret la întrebarea: „Cât trebuie să vând pentru a nu mai pierde bani?”
Metoda pornește de la trei elemente esențiale: costurile fixe, costul variabil unitar și prețul de vânzare.
În exemplul analizat, o firmă cu 30.000 de lei costuri fixe, un preț de 100 de lei și un cost variabil de 40 de lei trebuie să vândă 500 de produse pentru a ajunge la pragul de rentabilitate.
După acest punct, fiecare unitate suplimentară vândută contribuie, în condițiile simplificate ale modelului, la creșterea profitului.
În practică, calculul trebuie actualizat atunci când se modifică prețurile, costurile, structura produselor sau volumul activității. Folosit împreună cu bugetul de venituri și cheltuieli și cu analiza fluxului de numerar, pragul de rentabilitate devine un instrument util pentru planificarea financiară a unei firme.
