"Fac şi eu parte din mocirla asta mondenă"

 

Toată expunerea pe care o aveţi în media se contabilizează în bani?

Nu, din păcate. Încă nu am învăţat să cer bani pentru interviuri sau pentru apariţiile mele. Mi se pare, oricum, vulgar. A vorbi de bani mi se pare un lucru vulgar.

Dar aţi creat nişte personaje, pentru ei se transpune expunerea în bani?

Da, categoric. Dacă vă referiţi la persoana în cauză, da.

Persoanele...

Pentru ei se contabilizează în bani. Repet: niciodată nu voi face asta, nu voi face ceva pentru bani. Nu voi contabiliza aceste câştiguri, iar dacă ele există şi întotdeauna vor fi legale, vor fi direcţionate în investiţii, în afaceri sau atunci când îmi sunt de prisos, în a ajuta oameni şi nu voi face niciodată public acest lucru pentru că mi se pare vulgar.

Dar aceste persoane sau numele acestora ar fi însemnat ceva fără a fi legate de numele Cătălin Botezatu?

Tu ce zici? Nu ştiu. Îmi place să cred că pot schimba oamenii şi că-mi pot pune o amprentă pozitivă pe destinul unor oameni, dacă aceştia merită, dacă "şutul" dat este unul pozitiv pentru ei. Recunosc, eu le dau un start în viaţă, dar nu pot să-i monitorizez până la capătul vieţii. Sunt persoane cu care mă mândresc şi care reprezintă România cu succes, care au făcut şi fac foarte mulţi bani din modeling sau din alte afaceri, la baza cărora sunt. Restul depinde de ei cum îşi manageriază imaginea, plusul de imagine cu care i-am ajutat.

E clar că ziarele îşi vând tirajele, fac trafic pe net, lucrul acesta nu aduce niciun ban pentru Cătălin Botezatu?

Nu, pentru că nu ştiu să cer bani pentru aşa ceva. Nici nu ştiu cum aş putea să o fac şi repet mi s-ar părea vulgar. Eu sunt un om popular şi nu cred că aş putea face o afacere din asta.

Nu ştiu să fi dat în judecată vreo publicaţie de scandal sau aţi dat?

Au fost şi momente în care am dat , pe urmă am negociat şi am ajuns la tot felul de înţelegeri. Nu-mi place, nu sunt un om căruia îi place să se certe cu oamenii.

Ce fel de înţelegeri?

Tot felul de înţelegeri. Nu-mi place să mă cert cu oamenii şi ştiu că a da în judecată pe cineva nu înseamnă altceva decât să-ţi pierzi timpul prin tribunale şi de cele mai multe ori, poate ai putea să pierzi. Nu ştiu, nu a fost cazul. Am probleme mult mai importante, iar dacă tabloidele scriu despre mine lucruri neadevărate nu le pot opri eu.

Dar de ce simţiţi nevoia să interveniţi?

Nu simt nevoia să intervin. În primii ani simţeam nevoia să o fac, pentru că ceea se scria în ziare mă afecta pe mine, dar îmi afecta mai mult familia. Mă refer la mama, la tatăl meu. În timp mi-am dat seama că am nişte părinţi extrem de deştepţi, care s-au obişnuit cu toate acestea şi care mă cunosc în primul rând pe mine aşa cum sunt cu adevărat. Dându-mi seama că nici pentru ei nu mai contează aşa de mult, am renunţat să mă mai cert cu ei, să mă mai motivez.

E adevărat că de multe ori simţi nevoia, când se spun neadevăruri din acestea crunte, să intervii. Presa şi în general televiziunile fac în aşa fel încât te determină să intervii. Spun lucruri şocante şi lipsite de sens, încât te determină să intervii.

Dar câte din emisiunile de la TV şi care se presupune că ar trebui să fie ceva spontan, sunt regizate, de fapt?

În ceea ce mă priveşte, niciunul. (...) Nu particip la emisiuni regizate.

Dar există din ceea ce ştiţi prin televiziuni un  astfel de circ ieftin?

Ştiu că există. Da. Şi asta chiar şi-au asumat-o anumite televiziuni, care au spus: „Da, dom’ne, am aranjat câteva emisiuni”.  Ce nu înţeleg eu este: de ce publicul, în momentul în care este conştient de această regie ieftină, pentru că repet, pot fi şi regii adevărate, dar când totul este ieftin, totul este vulgar, lipsit de esenţă, nu ştiu de ce telespectatorul nu comută pe un National Geographic sau un canal mult mai intersant. Consider că s-a ajuns aşa la o prostituţie în presă şi în televiziune, încât nu ştiu ce se mai poate face.

Nu ştiu de ce ne mirăm că avem un public şi un popor atât de limitat, nu vreau să jignesc pe nimeni, din punctul de vedere al faptului că nu este selectiv cu ceea ce priveşte şi că nu se revoltă. Nu am nimic cu nimeni, cu niciun fel de post, cu niciun fel de emisiune, cu niciun fel de vedetă sau pseudovedetă, dar totuşi ar trebui promovaţi alţi oameni. De cele mai multe ori, privesc nişte emisiuni desuete...

Mă iertaţi, dar totuşi faceţi parte din lumea mondenă...

Ai dreptate, fac parte din aceast sistem. Mă mocirlesc în această promiscuitate socială, pentru că asta este. Fac parte din ea, dar asta nu înseamnă că o aprob. Ce voi spune acum iar va fi interpretat: nu vreau să mai apar, daţi-mi o pauză. De multe ori am făcut lucrul acesta cu greu, pentru că în momentul în care spun: “Nu apar” încep tot felul de presiuni. (...) Sistemul este: eu spun că nu mai vreau să apar şi atunci se gândesc cum să-l facem pe Botezatu să apară? Dau o ştire şocantă şi trebuie să apar, să spun că nu este adevărat, pentru că ştirea este atât de şocantă încât trebuie să spui: Nu-i adevărat! Şi am apărut. I-am rugat de nenumărate rânduri să-mi dea o puză.  Ştiu că eram la Cristi Brancu la emisiune şi am spus că vreau să fac o pauză de şase luni. Am făcut-o, cu greu, dar tot a trebuit să ies să mă mai motivez, că asta este.

Vreţi să intraţi în silenzio stampa?

Eu sunt în silenzio stampa în ceea ce priveşte viaţa mea personală. Aş vrea să se scrie, şi poate cea mai mare realizare a mea ar fi să se scrie numai legat de profesia mea. Nu se poate. Îţi dau un exemplu: dacă trimit un comunicat de presă, strict profi la un ziar şi spun: am fost la New York şi am făcut o prezentare de modă, ziaristul îmi spune: “Da e interesant, dar s-a întâmplat ceva?, şi-a rupt cineva piciorul?, s-a cuplat cineva cu cineva?, ştii, îmi trebuie titlu”. Ei, atunci, ce poţi să spui? Eşti frustrat şi te simţi obligat: ori să nu-ţi mai dea ştirea, ori să îi dai că ai făcut nu ştiu ce sau că ţi-ai cumpărat un obiect scump, care să dea titlul acelui articol.

 

De exemplu: Botezatu şi-a cumpărat de la New York nu ştiu ce bijuterie şi atunci prin acel titlu, articolul poate fi citit şi în articol se regăseşte undeva şi evenimentul. Aşa cum şi voi sunteţi interesaţi numai de bani, numai de partea asta vulgară a omului şi a afacerii: câţi bani aţi investit, dar cât costă aia, şamd, aşa este şi publicul. Educaţia o faceţi voi. Omul priveşte idolul, vedeta sau omul de afaceri numai prin prisma acestor lucruri: sex şi bani...Ar trebui să fie promovaţi oamenii de cultură sau viaţa acestora.

Din ce simţiţi acum, credeţi că mania Botezatu va mai dura?

Nu ştiu. Eu îmi doresc să nu mai dureze nicio zi de acum încolo. Dacă n-aş mai face modă, nu ar mai dura, categoric nu aş mai avea de ce să exist. Probabil că atâta timp cât fac ceva, pentru că sunt creatori în România care nu au creat o nebunie, deoarece nu au în spate o experienţă aşa mare. Eu voi continua să fac fashion. Probabil că voi fi o sursă inepuizabilă de subiecte  şi de cancan. Mi-am asumat, m-a deranjat, m-am obişnuit cu ideea, mergem înainte.

Citește mâine ultima parte din interviul cu omul de afaceri Cătălin Botezatu

Citește și Interviu cu omul de afaceri Cătălin Botezatu. Bamboo este, probabil, cel mai tare club din lume