Catalin Pauna, economist senior al biroului de la Bucuresti al Bancii Mondiale: Guvernul trebuie sa vina cu masuri anticriza coerente

Evolutia economica din acest an va depinde de modul in care implementam politicile publice. Sunt insa si factori care nu depind de vointa statului. Sa nu uitam ca traim intr-o lume care este din ce in ce mai integrata. Ce se intampla in afara granitelor tarii noastre are efecte asupra economiei romanesti. Noi suntem extrem de bine integrati in economia europeana prin fluxurile de capital, prin fluxurile comerciale si asa mai departe. O recesiune profunda in Europa de Vest, ceea ce se prognozeaza de altfel, va avea un impact negativ asupra intregii Europe Rasaritene.

 

Scenariul propus de Executiv este cu siguranta unul posibil in anumite conditii. Reducerea deficitului bugetar la 2% este posibila printr-o serie de masuri fiscale ferme, in special pe partea de reducere a cheltuielilor bugetare. In principiu, indicatorii macroeconomici propusi de actualul Guvern sunt tinte care pot fi atinse, insa depinde de modul in care economia este capabila sa raspunda la masurile anticriza adoptate de stat. Dupa cum stiti, alti observatori au alte prognoze, iar marja de eroare este foarte mare. Trebuie sa notam faptul ca este greu sa faci predictii intr-o asemenea conjunctura. Este posibila si o recesiune. Chiar FMI, dupa ultima vizita, a prognozat o recesiune in Romania. Insa cred ca cea mai importanta este capacitatea autoritatilor de a veni cu niste masuri coerente anticriza, care sa fie implementate rapid si care sa aiba un efect in stimularea economiei reale, in stimularea cererii agregate. In absenta acestor masuri, lucrurile se pot deteriora.

 

 

Este greu de anticipat in ce masura finantarea economiei reale de catre sectorul bancar se va face in conditiile actuale, avand in vedere deficitul de lichiditate al unor banci. Anumite sectoare sunt deja intr-o scadere rapida, iar bancile le-ar putea considera ca avand riscuri mari. Pe de o parte, este si naturala miscarea bancilor de a finanta deficitul bugetar prin cumpararea de titluri de stat, al caror risc este mult mai mic, iar dobanzile - destul de atractive. Avem de-a face cu o anumita reorientare a finantarii catre sectorul public si datorita cresterii randamentelor.

 

 

Este foarte greu sa te imprumuti pe termen lung in conditiile actuale.

 

Nicio banca nu este dispusa sa isi puna la dispozitie lichiditatile pentru instrumente cu maturitati mai mari de un an sau chiar de trei luni. Iar din perspectiva statului, o emisiune cu maturitate mai lunga ar fi foarte costisitoare. Avand in vedere evolutia inflatiei din ultima perioada, randamentele sunt foarte mari. Acest lucru reflecta cat de valoroasa este lichiditatea in aceasta perioada. In masura in care lucrurile se calmeaza, ne asteptam la o scadere a randamentelor.

 

Depinde de o multitudine de factori. Cu siguranta ca exista substantiale vulnerabilitati si trebuie sa fim constienti ca acestea sunt in crestere. Fara discutie ca, in masura in care lucrurile s-ar inrautati atat in economia reala, cat si in perspectiva bancilor, atunci finantarea acestor deficite va fi din ce in ce mai greu de realizat si, probabil, va trebui ca statul sa se reorienteze catre finantarea externa. Statul isi asuma totusi riscuri importante cu finantarea pe termen scurt. Insa va intreb ce alternativa avem in conditiile actuale...

 

 

In principiu, aceasta suma ar putea fi finantata intern, insa sistemul bancar este el insusi sub o presiune mare, avand in vedere ca sunt credite pe termen scurt care ajung in acest an la maturitate si nu exista certitudinea ca liniile vor fi extinse; si chiar daca vor fi extinse, asta nu inseamna neaparat o finantare noua. Probabil ca bancile se vor gandi de doua ori inainte sa decida unde sa isi aloce resursele respective. Din punct de vedere financiar, ar fi atractiv pentru banci sa finanteze acest deficit in masura in care si-o permit. Cu siguranta ca statul se uita la niste alternative, una dintre ele fiind finantarea externa. Autoritatile au declarat ca vor anunta in cateva saptamani ce decizie vor lua cu privire la un posibil imprumut de la FMI si UE.

 

 

In actualele conditii, sa iesi pe pietele externe private de capital este extrem de dificil pentru oricine, in special pentru o tara precum Romania, care este perceputa de mediile internationale ca avand importante dezechilibre atat interne, cat si externe. Romania este singura tara nou membru UE ce are un rating noninvestment de la agentiile internationale de rating. In aceste conditii, este extrem de greu sa gasesti pe pietele internationale finantare suverana si la niste costuri rezonabile.

 

 

Cred ca ar trebui sa le iau pe fiecare in parte, pentru ca rolul si mandatul acestora este diferit. Daca vorbim despre BEI sau BERD, acestea finanteaza proiecte de investitii. Distributia acestor finantari, in timp, este una uniforma, fara injectii masive de bani. Aceste banci nu finanteaza deficite bugetare, iar implementarea proiectelor dureaza chiar ani buni. Chiar daca acesti bani pot fi utilizati, pe termen foarte scurt, pentru gestionarea cash-ului, sumele sunt mici comparativ cu nevoia de finantare a deficitelor. Cand vine vorba despre Banca Mondiala, aceasta are doua tipuri de instrumente de finantare: unul pentru proiecte de investitii, iar altul pentru suport bugetar, imprumut care finanteaza deficitul bugetar, dar numai cu un plan de reforma pe un anumit domeniu, prezentat de Guvern si sustinut de BM.

 

 

Un acord cu FMI sau cu UE este optional. Este rolul Guvernului sa decida care sunt variantele optime de finantare. Daca ne uitam la experientele altor tari, un acord cu FMI a fost perceput pozitiv de catre piete. Accesul la finantari s-a imbunatatit. Am putea sa presupunem ca asemenea reactie din partea pietelor ar fi valabila si in contextul Romaniei. Insa, repet, este la latitudinea Guvernului sa ia astfel de decizii.

 

 

Statul trebuie sa gestioneze, per ansamblu, situatia macroeconomica si economia unei tari. In masura in care o banca importanta din sistem nu mai are resurse, probabil ca este inevitabil pentru orice stat sa sustina institutia respectiva, avand in vedere implicatiile pe care le-ar putea avea, la nivelul economiei, posibilele problemele de solvabilitate ale institutiei respective.